Fiinta umana bajbaie in intuneric

Loading...

FiintaFiinta umana bajbaie in intuneric. Ea este asemenea unei case in care nu mai straluceste nici cea mai mica flacara, asemenea unei case pierdute in ceata. Ceva s-a stins din interiorul ei. Cu toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenusa.

Ca o corabie aflata in deriva, omul si-a uitat destinatia, nu mai stie ce sa faca. Totusi, cunoasterea – acum moarta – poate fi reinviata din nou in sufletul sau. Nu trebuie sa ne lasam coplesiti de disperare. Cu cat noaptea este mai profunda, cu atat zorii sunt mai aproape. Lumea va cunoaste o renastere spirituala, un nou tip de fiinta umana se va naste, iar noi suntem martorii durerii acestei veniri la viata. Caci aceasta cunoastere spirituala nu se va produce decat prin intermediul nostru.

Nimeni nu se poate limita la un rol de gura-casca, deoarece trebuie sa ne nastem din noi insine; renasterea trebuie sa aiba loc in fiecare din noi. Soarele inimii nu se va ridica decat daca ne umplem de lumina, aceasta responsabilitate ne revine. Noi suntem cu totii elementele edificiului de maine, noi suntem razele astrului care se va manifesta. Fiecare barbat, fiecare femeie este un creator, o creatoare. Insa a vorbi despre viitor inseamna a gresi. Prezentul este cel pe care trebuie sa-l reanimam si propria noastra fiinta este cea pe care trebuie sa o cream. Cum sa cream o umanitate daca noi nu iesim mai intai din starea noastra incerta? Individul este baza societatii, si prin intermediul lui are loc orice evolutie si orice revolutie.

Iata de ce va adresez o chemare. Treziti-va, va rog. De ce nu indrazniti sa recunoasteti ca viata voastra este sumbra, obscura, plictisitoare? Ea nu are nici o savoare, si ea nu poate fi altfel. Orice bucurie este interzisa unei inimi tulburate, nelinistite.

De unde vine acest sentiment de inutilitate si de descurajare, cand in realitatea viata voastra este o sursa infinita de plenitudine? Voi sunteti pierduti, dezorientati. A vegeta, a exista fizic fara nimic in plus, nu inseamna a trai, ci a astepta moartea. Cum sa ne simtim in largul nostru? Cum sa ne bucuram de faptul de a exista?

Repet: este imposibil sa scapati de cosmarul pe care il luati drept realitate. Calea este aici, in fata voastra, ea nu a disparut niciodata. Ea duce de la intuneric la lumina, ea este eterna. Voi sunteti cei care ii intoarceti spatele. Ea se numeste dharma, religia autentica. Ea este focul care arde in mijlocul caminului, farul barcii aflate in mijlocul furtunii. Mahavira, maestrul jainist, a spus ca religia adevarata este ancora, destinul, refugiul, singurul port al omului prins in valtoarea lumii, al bolii si al mortii. Tanjiti dupa o viata debordand de bucurie si de iubire? Aspirati la adevarul care aduce nemurirea? In acest caz, veniti, acceptati invitatia mea. Nu este un secret prea mare: ajunge sa deschideti ochii. Veti descoperi un univers nebanuit. Deschideti ochii mari! Treziti-va! Priviti, nimic altceva!

Nimic nu este cu adevarat distrus in om si el nu si-a pierdut in realitate directia. Dar pentru ca refuza sa „vada”, el se crede inconjurat de umbre amenintatoare. Ascunzandu-si chipul, el pierde totul si devine un sarantoc. Daca ar deschide ochii, s-ar descoperi rege. Credeti ca sunteti decazuti? Va sfatuiesc sa redescoperiti nobletea voastra, sa iesiti din visul vostru urat. Infrangerea voastra se poate transforma in victorie, caderea voastra in salvare, moartea voastra in viata eterna.

Osho

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *