In cautarea Adevarului

Loading...

AdevarulMulte persoane mi s-au prezentat spunandu-mi ca ele cauta Adevarul! Ani de zile am ascultat ca rabdare povestile acestei cautari. Aveam chiar si un chip admirativ, fiindca a cunoaste adevarul este ceva maret, nu-i asa? Apoi, dupa cativa ani, am reusit sa ma enervez. M-am hotarat sa dau o lectie tuturor acestor oameni atat de mandri de a cauta Adevarul si de a nu-l gasi. „Sunt mai mult de cincizeci de ani de cand caut adevarul”, mi-a spus intr-o zi un batranel simpatic. – Si nu l-ati gasit inca? – Nu. – il cautati in continuare? – Da, a raspuns, atat de plin de el incat se gandea ca il voi felicita pentru perseverenta sa. L-am privit indelung si i-am spus in final: „Ei bine, draga domn, sa stiti ca nu il veti gasi niciodata, fiindca in realitate faceti totul sa nu il gasiti. – Cum asa?… – Da, ati intalnit de mai multe ori adevarul in viata. Pentru ca el este foarte usor de gasit, se afla peste tot l-ati vazut, l-ati auzit, l-ati atins, dar nu l-ati acceptat niciodata deoarece aveti multe alte lucruri in minte. Cautati „un” adevar care sa va convina, iar cand intalniti adevarul, cum el nu corespunde dorintelor voastre, spuneti: „Nu, nu, nu am nevoie de asa ceva” si va abateti de la el. Repetati: eu caut, eu caut, dar daca ar trebui sa analizam acest cuvant „a cauta”, vom descoperi ca, de fapt, cautati numai ceea ce va ofera mijloacele de a va satisface dorintele arzatoare si ambitiile. Scuzati-ma, domnule, nu cautati adevarul, cautati o slujnica care sa va satisfaca poftele. Daca ati fi dorit cu adevarat sa gasiti adevarul, ati fi reusit demult. II mai puteti gasi si astazi, dar nu doriti aceasta”.

loading...

Ce conversatie, nu-i asa! Ea s-a reprodus cu mai multe persoane, dar nu va mai spun ce s-a intamplat dupa aceea… Este suficient ca o persoana sa spuna: „Eu caut adevarul” pentru ca altele, care nu stiu in ce categorie sa claseze acest „cautator”, sa holbeze ochii cu incantare: se afla in fata cuiva care cauta adevarul…este ceva deosebit! Ele sunt uimite. Da, este foarte avantajos sa pretinzi ca te afli in cautarea adevarului. Chiar din punct de vedere material este avantajos. Unii au facut un obicei din asa ceva: ei vorbesc fara incetare in jurul lor despre cautarile lor nereusite, scriu niste carti in care isi expun sperantele si dezamagirile, iar cand aceste carti apar, autorii lor sunt premiati in mod special, invitati in jurul unor bufete pline cu gustari de tot felul, li se ofera ceai, sampanie. Iata avantajele!

Multi altii incep sa caute adevarul, din cauza unei asa zise lipse de energie si dinamism pentru a continua activitatile din tinerete. Daca li se spune ca, pentru a gasi cu adevarat ceva, trebuie sa consacre putin timp unor anumite lecturi, rugaciunii, meditatiei, catorva exercitii spirituale, ei raspund ca nu pot, ca sunt foarte ocupati. Si totusi ei cauta! Ei nu au nici un ideal inalt, nu vor sa inteleaga ca exista mai intai ceva de schimbat in felul lor de a gandi, dar ei cauta in continuare… Ei bine, a cauta in aceste conditii nu foloseste la nimic. Oamenii se afla cu toti in cautarea unui lucru. In functie de caz, poarta denumirea de fericire, sensul vietii, adevar…Oare de ce nu gasesc ceea ce cauta? Fiindca il asteapta mereu sub o forma ce corespunde ideii ce si-o fac despre el. Chiar si adevarul trebuie sa se conformeze dorintelor lor. Iar cand frecventeaza un invatamant spiritual, o fac cu speranta de a gasi aici niste teorii si situatii pe placul lor. De aceea, ei se plimba dintr-un invatamant in altul, fara sa se ataseze de vreunul. Nu le plac poate chipurile intalnite… nu au fost bine primiti…nu vad niste avantaje materiale de obtinut…invatamantul ce le este oferit este prea exigent…sau Maestrul acestui invatamant nu le face niste promisiuni pe masura… Oamenii cauta minciunile, iluziile, baloanele de sapun, si de aceea se indeparteaza de un adevarat Maestru: tocmai fiindca el nu este un vanzator de iluzii!
Ei se simt tulburati, nefericiti alaturi de el. Ei bine, este tocmai dovada ca ei nu cauta adevarul. Adevarul nu tulbura, el nu aduce nefericirea; daca el ii distruge, inseamna ca oamenii nu doreau cu adevarat sa il gaseasca. Daca ar fi dorit sa il gaseasca, ar fi fost atat de fericiti! Nu, ei nu doresc sa il gaseasca si continua sa se plimbe peste tot spunand: „Eu caut adevarul”. Ah, da, este formidabil! Ei se mandresc cu aceasta fraza, este ca o medalie. De acum inainte, vor trebui sa scoata aceasta medalie si sa o puna in cutie: „Am gasit drumul cel bun, iar acum incep sa lucrez!” Ah, nu, nu, ei continua sa caute, asteptand ca Cerul, Dumnezeu insusi sa le faca pe plac, sa ii satisfaca, si raman astfel incapatanati, exigenti. Dar ei pot cere insistent oricat, intr-o buna zi vor fi obligati sa constate ca nimic nu le vine asa cum sperau.

Fiindca lumea divina nu poate fi agresata: adevarul se dezvaluie numai celor care au stiut sa gaseasca atitudinea potrivita. Veti gasi adevarul atunci cand va veti decide sa il slujiti. Nici multi spiritualisti nu il vor gasi niciodata fiindca asteptau ca acesta sa ii ajute sa-si realizeze dorintele lor cele mai materiale. Ei il considera ca o slujnica sau chiar un cont bancar ce le va aduce bunuri, putere, mijloacele de a seduce niste femei etc. Or, adevarul este o printesa, si atunci cand vede ca o siliti la niste corvoade umilitoare, se supara si spune: „Drept cine ma ia acest om?” si va respinge cu dispret. Din nefericire, peste tot in societate, in scoli, in familii, auzim numai niste teorii si vedem numai niste exemple de oameni care cer fara incetare, vor sa se impuna, fara sa se intrebe de ce aceasta atitudine de lipsa de respect si violenta le va inchide toate usile. Trebuie sa fii umil ca sa gasesti adevarul. Iar a fi umil, inseamna mai intai sa incetezi sa fii exigent in privinta naturii, a oamenilor, a Creatorului. Trebuie sa fii umil ca sa gasesti adevarul. Iar a fi umil, inseamna mai intai sa incetezi sa fii exigent in privinta naturii, a oamenilor, a Creatorului. „Da, dar avem niste nevoi!” Ei bine, sa vorbim tocmai despre aceste nevoi. Studiati putin cine cere in voi. De unde vine aceasta voce care cere usurinta, bunastarea, placerile si refuza eforturile, constrangerile, obligatiile? Este vocea naturii inferioare. Dar voi sunteti cu adevarat aceasta natura inferioara?…Nu.

Natura inferioara face parte din om, dar nu este omul insusi. Ea este ca o materie asupra careia trebuie sa lucram pentru a hrani natura sa superioara care este nemuritoare, vesnica. Cu aceasta natura superioara trebuie sa ne identificam. Atat timp cat omul se va confunda cu natura sa inferioara, el isi va spune: „Eu vreau una, eu vreau alta, eu sunt ranit, eu sufar.”.. si va continua sa mearga peste tot afirmand: „Eu caut adevarul, eu caut, eu caut.”.. si nu il va gasi. Pentru a cunoaste adevarul, trebuie sa ne identificam cu lumina, cu nobletea, cu acea corectitudine a naturii superioare.

Omraam Mikhaël Aïvanhov

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *