Inteligenta, inima si vointa. Influenta lor asupra vietii

Loading...

Vointa Putem caracteriza aceste trei mari principii ale gandirii, sentimentului si vointei drept niste forte care lucreaza la edificarea vietii umane.
Aceste forte sunt invizibile si abstracte, ele neputand fi concretizate ca forte materiale, dar se exprima prin intermediul celor trei principale sisteme ale organismului uman si in acest fel le putem judeca si analiza manifestarile si actiunea.

Principiul inteligentei sau puterea vietii intelectuale depinde de sistemul nervos cerebral; creierul si simturile joaca un rol principal in aceasta privinta.

Principiul inimii sau forta sensibilitatii este in relatie cu functiile respiratorii, digestive si circulatorii, in care plamanii, stomacul si vasele sangvine isi au rolul lor.
Aceste organe sunt in raport cu sentimentele omului.

Vointa depinde de cea mai inalta facultate umana: ratiunea.
Vointa este forta care se manifesta prin ceea ce se cheama aparat locomotor, in care rolul cel mai important este detinut de oase, muschi, ligamente si extremitati.

Omul inteligent, care are o vointa disciplinata, stie cum sa-si foloseasca armonios diferitele membre ale corpului; el manifesta constient o forta superioara a naturii. Dar acest principiu nu actioneaza decat in anumite momente, cand necesitatea se face simtita. De exemplu, omul flamand care se hraneste se conformeaza exigentelor principiului necesitatii deoarece hrana ii potoleste foamea. Totusi, doar o hrana convenabila, in raport intim cu organismul sau este susceptibila sa-l satisfaca. Ori de cate ori hrana nu este adecvata si nu raspunde conditiilor unei vieti sanatoase, ea este motiv de boala si a lipsei de vitalitate.

Gandirea, ca forta constienta in om, il indeamna sa caute cele mai bune conditii care sa-i permita sa traiasca fericit.

Cand creierul se dezvolta normal, adica atunci cand urmeaza continuu calea ascendenta, isi face aparitia o cultura umana inalta, aflata sub conducerea fortelor binelui. Ceea ce numim „raul” reprezinta calea descendenta a activitatii creierului.

In conformitate cu legea analogiilor, putem spune ca lupul urmeaza calea descendenta, in timp ce oaia merge pe calea ascendenta.

Fiintele care urmeaza drumul ascendent sunt inteligente si nobile, in timp ce celelalte, care coboara pe drumul opus, nu au nici o cultura adevarata, degenereaza si activitatile lor provoaca intotdeauna un rau.

Deocamdata, activitatea mentala a omului pe pamant este in intregime concentrata in celulele ce constituie creierul sau. In consecinta, este cat se poate de util sa studiem igiena acestora.
Sa luam ca exemplu celulele denumite piramidale, care formeaza stratul superior al creierului; vom observa ca ele sunt legate, de parca ar fi innodate prin extremitatile lor. Cand creierul este sanatos si functioneaza normal, aceste legaturi dintre celule sunt armonioase si prin sinapsele lor se transmite energia cerebrala, al carei rol este de-a fi vehiculul gandirii. Vom spune atunci ca omul gandeste si simte corect, ca, adica, gandirea si sentimentele sale sunt echilibrate si se manifesta corect. Daca examinam creierul in totalitatea sa, considerandu-l ca un intreg, constatam ca partea sa anterioara serveste la manifestarea fortei pur intelectuale, partea sa posterioara la manifestarea sentimentelor personale si familiale, partea superioara este sediul sentimentelor morale, iar regiunile laterale servesc la manifestarea impulsurilor volitive si a instinctelor combative. Actiunile lor pot fi distrugatoare daca nu sunt controlate de vointa.

Prin vointa intelegem principiul inteligent care conduce si guverneaza.

Cand toate celulele piramidale functioneaza armonios, intelectul, sentimentele si vointa functioneaza la fel. Daca insa apare oboseala, surmenajul, sau daca omul se alimenteaza nesanatos ori duce o viata agitata, are loc o acumulare de ceea ce se cheama acid lactic, care paralizeaza actiunea celulelor piramidale, mutilandu-le: observam atunci ca extremitatile lor se contracta, lasand interstitii intre ele. Intr-o asemenea stare, omul simte frecvent nevoia sa doarma, nu are nici un chef de munca, se simte mereu indispus, nervos etc.

Cel ce nu cunoaste legile profunde ale lumii superioare nu stie nimic nici despre activitatea spiritului uman, care lucreaza dupa regulile matematice create de la inceputul lumii.

Cand toate celulele creierului sunt mentinute intr-o stare normala si functioneaza corect, capul si chipul nostru capata o forma faimoasa si armonioasa, extremitatile dobandesc o simetrie armonioasa, iar plamanii si stomacul functioneaza perfect. Atunci ne aflam intotdeauna intr-o excelenta stare de spirit, plini de bucuria de-a trai si gata sa ne sacrificam pentru binele semenilor nostri. Fiindca doar omul bun si simtit stie sa se sacrifice; omul nechibzuit este sacrificat de fortele inconjuratoare. Aceasta se petrece actualmente cu locuitorii pamantului; natura inconjuratoare ii sacrifica, adica le ia viata. Nici o teorie stiintifica nu a oferit pana in prezent mijlocul de-a scapa de acest rau. De mii de ani, oamenii sufera si mor, sunt loviti de bolile cele mai cumplite si cad prada celor mai grele framantari, iar viata lor exterioara e plina de vicisitudini. Si totusi, pana acum, oamenii nu au reusit sa-si dea seama de cauzele reale ale acestei stari de lucruri si se consoleaza spunand, in felul oamenilor simpli: „Asa a facut Dumnezeu lumea”, sau „E un rau inevitabil al vietii omenesti”, asa cum sustin cu tarie rationalistii. Scolasticii afirma ca este o simpla iluzie; cat despre materialisti, ei atribuie raul conditiilor vietii exterioare. Ei bine, fie! O „iluzie”, dar care e totusi suficient de tangibila pentru a face sa planga lumea intreaga!

Situatia noastra seamana cu cea a predicatorului care sustinea ca nu avem deloc nevoie de bani, ca acestia sunt o „iluzie”! Dar cand unul dintre cei ce il ascultau l-a jefuit, predicatorul nostru a inceput sa se lamenteze, repetand cui voia sa-l asculte ca i s-au furat banii. Cel ce il furase i-a spus doar atat: „De ce va plangeti? Ati scapat de ceea ce este inutil in viata..”.
Banii sunt un mijloc, un instrument introdus de oameni pentru a face ca toata lumea sa lucreze; el serveste la schimbul de energie dintre ei, constituie un mijloc de comunicare si ii incurajeaza sa munceasca, sa trudeasca. Dar daca banii sunt deturnati de la adevarata lor functie si devin un instrument al nenorocirii si al crimei, ai violarii constiintei aproapelui si al chinuirii celor saraci, atunci vom spune ca in acest caz banii nu sunt necesari, nefiind utili si benefici.

Trebuie sa ne regasim pacea sufletului nostru, sa cautam ce anume in noi este realmente conform cu ratiunea. O vom face nu negand, ci admitand; nu prin metoda urii si a malitiei, ci prin aceea a iubirii si a nobletei, adica prin intermediul tuturor virtutilor pe care le contine spiritul uman.

Cand gandirea noastra este pozitiva, constructiva, posedam forme frumoase si adecvate in care putem plasa continutul divin: viata. De indata ce avem acest continut divin, inima noastra incepe sa se manifeste normal si celulele piramidale ale creierului lucreaza la unison. In aceasta stare, obtinem forta si echilibrul interior care dau un sens vietii, iar acesta ingaduie vointei sa se manifeste in deplinatatea fortei sale.

Abia din momentul cand ne folosim judicios de vointa noastra ajungem sa cunoastem sensul si plenitudinea vietii.

Sa gandim, sa simtim si sa actionam condusi de puritate si de deplina corectitudine, iata ce este indispensabil pentru buna functionare a intelectului, inimii si vointei.

Peter Deunov

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *