Iubirea nu are asteptari. Teama este plina de asteptari

Loading...

teamaIubirea nu are asteptari. Teama este plina de asteptari. Atunci cand te temi, faci tot ceea ce faci pentru ca te astepti sa fii nevoit, dar te astepti ca si ceilalti sa faca acelasi lucru. Asa se explica de ce teama raneste atat de usor, in timp ce iubirea nu raneste pe nimeni. Noi avem asteptari, iar daca acestea nu se implinesc, ne simtim raniti – nu ni se pare drept.

Ii condamnam pe cei din jur pentru ca nu ne-au implinit asteptarile. Cine iubeste nu are asteptari. El face ceea ce face pentru ca doreste si nu este deranjat daca alti oameni nu doresc sa faca la fel, caci el nu interpreteaza faptele altora la modul personal. Intrucat nu se asteapta sa se intample ceva anume, daca lucrul respectiv nu se intampla, nu se simte deranjat. Orice s-ar intampla, el nu sufera, caci tot ceea ce se intampla este in regula pentru el. Asa se explica de ce indragostitilor viata li se pare „in roz”; ei nu se asteapta ca partenerii lor sa faca ceva anume si nu simt obligatii fata de acestia.

Iubirea este bazata pe respectul reciproc. Teama nu respecta pe nimeni, nici macar pe sine. Daca imi pare rau pentru tine inseamna ca nu te respect, ca nu te las sa iei propriile tale decizii. Cand eu iau deciziile in locul tau, inseamna in mod evident ca nu am incredere in tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viata celuilalt. In marea majoritate a cazurilor, atunci cand le spunem copiilor nostri cum sa-si duca viata, noi facem acest lucru pentru ca nu ii respectam. Ne pare rau pentru ei si incercam sa facem in locul lor ceea ce ar trebui sa faca ei insisi.

Daca nu ne respectam pe noi insine, ne va parea rau pentru noi, ni se va parea ca nu suntem destul de buni ca sa reusim in aceasta lume. Cum ne-ar putea respecta altii in aceste conditii? Atunci cand spunem: „Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum sa reusesc”, inseamna ca nu avem nici un pic de respect pentru propria noastra fiinta. Auto-compatimirea se naste din lipsa respectului de sine.

Iubirea este nemiloasa, ei nu-i pare rau pentru nimeni; in schimb, este plina de compasiune. Teama este foarte miloasa; celui care se teme ii pare rau pentru toti cei din jur. Lui ii pare rau de altii pentru ca nu ii respecta, pentru ca nu ii crede suficient de puternici pentru a reusi. Pe de alta parte, iubirea respecta pe toata lumea. Cine iubeste pe altcineva crede ca acesta poate reusi prin propriile sale forte. El crede ca acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-si stabili propriile sale decizii. Nu se grabeste in nici un caz sa ia decizii in locul celuilalt.

Evident, daca acesta din urma da gres, el ii intinde mana, il ajuta sa se ridice si ii spune: „Continua. Mai devreme sau mai tarziu vei reusi, sunt convins de acest lucru”. Aceasta inseamna compasiune, care nu are nimic de-a face cu mila. Compasiunea se naste din respectul reciproc si din iubire; mila se naste din teama si din lipsa de respect.

Iubirea este complet responsabila. Teama evita responsabilitatea, dar asta nu inseamna ca ea nu este responsabila pentru faptele ei. Incercarea de a evita responsabilitatea este una din cele mai mari greseli pe care le facem, caci orice actiune are anumite consecinte.

Daca facem o anumita optiune, noi vom obtine un anumit rezultat sau o anumita reactie. Chiar daca nu luam nici o decizie, tot vom obtine un rezultat sau o reactie. Intr-un fel sau altul, noi vom ajunge sa experimentam toate consecintele propriilor noastre actiuni si decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru actiunile lor, chiar daca nu doresc sa fie. Chiar si atunci cand alti oameni incearca sa plateasca in locul nostru, tot vom ajunge sa platim si noi, dar atunci vom plati dublu. Cand altcineva incearca sa fie responsabil in locul nostru, el nu face altceva decat sa amplifice drama.

Iubirea este intotdeauna amabila. Teama este intotdeauna lipsita de amabilitate. Ea ne umple de obligatii, de asteptari, ne invata sa nu ii respectam pe cei din jur, sa evitam asumarea responsabilitatii si sa ne para rau pentru altii. Cine s-ar putea simti bine in asemenea conditii? Tot ceea ce se petrece in jurul nostru ne agreseaza, ne infurie, ne intristeaza, ne face sa ne simtim gelosi sau tradati.

Cine iubeste o face neconditionat, fara justificari. Noi iubim pe altcineva asa cum este si il lasam sa fie cel (sau cea) care este. Daca nu imi place cum este o femeie, nu are nici un rost sa stau alaturi de ea; cel mai bine este sa imi caut pe altcineva, care este asa cum doresc eu sa fie. Noi nu avem dreptul sa incercam sa schimbam pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul sa incerce sa ne schimbe pe noi.

Daca ne vom schimba vreodata, o vom face pentru ca asa vom dori noi, pentru ca ne propunem sa renuntam la suferinta.

Don Miguel Ruiz

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *