Imaginatia , sugestia si credinta

credinta Imaginatia este inceputul progresului a toate formele, iar credinta este substanta din care ele sunt formate. Prin imaginatie, ceea ce exista latent sau este adormit in adancul constientei se trezeste si i se da forma. Lecuirile atribuite influentei anumitor medicamente, moaste sau locuri sunt efectele imaginatiei si credintei. Puterea tamaduitoare nu este in spiritul care e in ele, este in spiritul in care sunt ele acceptate.
„Litera ucide, iar duhul face viu” [2 Corinteni 3:6].

Mintea subiectiva este complet controlata de sugestie, deci, fie ca obiectul credintei tale e adevarat sau fals, vei obtine aceleasi rezultate. Nu e nimic subred in teoria medicala sau in sustinerea preotimii fata de moastele si locurile lor sfinte. Mintea subiectiva a pacientului accepta sugestia de sanatate conditionata in asemenea stari si, de indata ce aceste conditii sunt indeplinite, purcede la a genera sanatate. „Dupa credinta voastra, fie voua!” [Matei 9:29], fiindca „de poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede” [Marcu 9:23]. Asteptarea increzatoare a vindecarii face exact ceea ce nici un tratament medical nu poate reusi.

Nereusita e mereu cauzata de o autosugestie antagonista a pacientului, ce porneste din indoiala obiectiva in puterea medicinii sau a moastelor, ori din neincrederea in privinta adevarului teoriei. Multi dintre noi, fie din prea putina sensibilitate fie din prea mult intelect, ambele fiind pietre de poticnire in calea rugaciunii, nu putem crede ceea ce simturile noastre neaga. A ne forta sa credem duce la o si mai mare neincredere. Pentru a evita astfel de contra-sugestii, pacientul ar trebui sa nu fie constient, obiectiv, de sugestiile care i se fac. Cea mai eficienta metoda de vindecare sau de influentare a comportamentului celorlalti consta in ceea ce este cunoscut drept „tratamentul tacut sau absent”.

Neville Lancelot Goddard 

Loading...

Lasă un răspuns