Posesivitatea , o expresie a fricii

posesivitateaCe inseamna a poseda? Sa ne uitam in DEX: „a avea ceva in proprietatea sau in stapanirea ta, a dispune de ceva, a stapani.” Destul de clar. Ce este un posesor? „O persoana care detine cu titlu de proprietate, un bun; o persoana careia ii apartine ceva.” Eu sunt un fericit posesor al unui pix BIC prin care imi revars acum intelepciunea acumulata in ultimile 214 vieti. Mai detin cateva foi A4, care ma ajuta sa finalizez acest manuscris. Combinatia pix – minte – coli de hartie imi permite sa detin si copyright-ul acestei carti.

Poate ca tu detii lucruri mult mai importante, cum ar fi o vila cu 2 etaje, un jeep si o casa de vacanta la munte, lucruri pe care eu nu le detin, dar la care aspir frenetic zi si noapte. Detine vreunul din noi o persoana? Nicidecum. Sclavia a fost abolita. Iobagia, asijderea. Nu mai exista proprietari de oameni. Orice om cu bun simt va confirma asta. Imi dai voie totusi sa ma indoiesc? Eu ma ocup, ca terapeut, si de probleme de cuplu. Vin unii oameni si-mi comunica sincer cum se simt ei in relatia de cuplu, ce gandesc, ce-i sperie. Dupa aceea ma platesc. Eu amestec experienta impartasita de ei cu propria mea exprienta si scriu o carte. Insa chiar daca nu m-as da expert in psihologia cuplului si m-as ocupa, de pilda, de cresterea animalelor, tot as fi in stare sa enunt acest adevar tulburator: dorinta oamenilor de a poseda alti oameni nu a disparut! De ce?

De ce oamenii simt nevoia sa-si posede semenii? De ce „te posed” este impachetat intr-un ambalaj frumos colorat pe care scrie „te iubesc”? ce e cu pulsiunea asta nenorocita? Iata ce iti voi explica in continuare, daca te intereseaza aceasta boala si vrei sa te vindeci de ea.

Posesivitatea este strans legata de ignoranta. Iata in ce fel. Ce faci atunci cand incerci sa posezi o alta persoana? Ce faci cand incerci sa pui stapanire pe partenerul sau partenera ta? Te agati de ea. Nu-ti place ce citesti, nu-i asa? Aceasta e realitatea. Te agati de celalalt, incerci sa-l transformi intr-un bun personal, deoarece nu stii cine esti. Daca ai sti ce comori detii inlauntrul tau, nici prin cap nu ti-ar trece sa incerci sa posezi, sa controlezi sau sa domini o alta persoana. Dar tu nu stii cine esti. Crezi ca esti un biet cersetor care s-a trezit peste noapte cu ceva valoros. De acest ceva tii cu dintii. A devenit posesia ta. Nu ii mai dai drumul.

Te agati cu disperare deoarece relatia aceasta te face sa te simti un pic mai bine. Aceasta este iubirea, in opinia ta. Totul este, evident, o iluzie. Iubirea nu ia ostatici. Nu leaga oamenii de piciorul scaunului, soptindu-le: „Esti atat de important pentru mine. Te pretuiesc atat de mult.”

A iubi inseamna a darui. Cand iubesti ii oferi celuilalt ceea ce ai tu mai bun. Nu ii oferi ceea ce nu ai. Ii oferi ceea ce ai. Ceea ce s-ar putea dovedi satisfacator pentru el/ea. Sau nu. Asta este o alta problema. Important este ca atunci cand iubesti cu adevarat, oferi ceea ce ai de oferit si nu ceri nimic in schimb. Desigur, primesti daca ti se ofera. Ar fi o nebunie sa refuzi. Dar nu pretinzi. Iubirea nu obliga pe nimeni sa faca nimic. In acest sens iubirea este libertate. Acesta e un criteriu cristalin dupa care poti sti daca iubesti sau nu pe cineva. Daca iubesti o persoana ii respecti libertatea. Mai mult decat atat. Daca poti o ajuti sa-si extinda libertatea. Hranita cu iubirea ta, iubita ta devine o persoana din ce in ce mai libera. Ea se extinde in mai multe directii, isi reveleaza aspecte noi ale personalitatii, invata sa-si protejeze adecvat vulnerabilitatile, transforma ceea ce este grosier.Tu nu iubesti pentru ca ai nevoie de celalalt.

Nu esti un cersetor. Esti un imparat! Nu se pune problema sa iei ceva, ci sa daruiesti ceva. Repet: poate ca si celalalt are ceva sa-ti daruiasca. Asta este ceea ce eu numesc o relatie minunata. Este o relatie intre un imparat si o imparateasa. Aristocratia autentica la nivelul ei cel mai inalt. Doi oameni care isi ofera reciproc ceva din bucuria, calitatile, energia sau timpul lor, fara sa ceara nimic in schimb. Orice altceva nu este o relatie de iubire reala. Este intalnirea a doi cersetori, care din cand in cand poate mai dau cate ceva si gratuit.Cat de numeroase sunt relatiile imparatesti? Daca ar fi, nu s-ar mai gasi destepti ca mine care sa trateze astfel de subiecte. Am vesti proaste. Si nu cred ca sunt influentat de practica terapeutica. Relatiile care sa nu fie subtil infiltrate de demonii posesivitatii, geloziei sau controlului sunt putine. Poate te revolta afirmatia aceasta. Cumva te include si pe tine. Dar tu ai o relatie armonioasa. Sotia iti este credincioasa. Sotul tau iti este fidel. Nu te hazarda. Demonii stau multa vreme ascunsi prin vagaunile inconstientului, asteptand o situatie favorabila. Ipoteza mea este aceasta: daca nu te-ai confruntat cu nici o situatie in care partenerul tau sa fie atras de altcineva, sunt aproape sigur ca nu ti-ai depasit posesivitatea. Spun „aproape” deoarece exista si probabilitatea sa fii un sfant, situiatie in care mi-ar placea sa te intalnesc si sa pun mana pe tine.

Mai exista un criteriu dupa care poti recunoaste iubirea reala. Iubirea reala nu conduce niciodata la suferinta. Nu ai cum sa suferi „din iubire”. Este exclus. Este ca si cum ai spune ca un triunghi are 4 laturi. Imposibil! Un triunghi, indiferent daca este desenat la Bucuresti, la Bruxelles sau in Honolulu are trei laturi. La fel este cu iubirea reala. Iubirea reala nu presupune niciodata suferinta. Doar fericire. Cand iubesti cu adevarat te reversi. Dai pe dinafara. Esti plin cu energia iubirii si o impartasesti cu cineva. Este foarte simplu. Iubirea a aparut in tine si de la tine curge spre altcineva (cum a aparut este o tema pe care o abordez in alt capitol). De aceea nu ceri nimic in schimb. De aceea nu exista posesivitate. Daca cel spre care curge iubirea ta o respinge, asta nu reprezinta nici un fel de problema pentru tine. Nu apare nici o suferinta. O orientezi spre altcineva (nu neaparat o persoana). Esti exact ca o apa curgatoare in calea careia a aparut un obstacol. Vei inceta sa curgi? Nici pomeneala, o sa virezi putin la stanga sau la dreapta si asta-i tot. Vei continua sa curgi.In acest punct vreau neaparat sa fac o mentiune. Exista oameni a caror iubire a fost respinsa si care au hotarat sa nu mai curga. Unii s-au retras in manastiri, inchipuidu-si ca daca n-au putut iubi un alt om il vor putea iubi pe Dumnezeu. Altii s-au retras in ei insisi. Ei au incercat sau incearca sa blocheze iubirea. Dar iubirea care nu se exprima naste monstri interiori! Aceasta este convingerea mea.

Energia care nu-si urmeaza cursul natural se transforma in contrariul ei. Chinezii stiu asta de foarte mult timp. Excesul de Yin incepe sa devina Yang excesul de Yang incepe sa devina Yin. O apa a carei curgere este blocata stii ce devine? O mlastina. Nu cred ca ti-ar placea sa contii o mlastina in interiorul tau. Dar te-ai analizat suficient ca sa fii sigur de asta? Iubirea care conduce la suferinta nu este reala. Este ireala! Este o iubire iluzorie. Tu suferi acum (el te-a parasit) si esti convinsa ca l-ai iubit. Draga mea, nu l-ai iubit. Doar ti-ai imaginat asta! E unul din cele mai frumoase lucruri pe care oamenii si-l pot imagina. Si oamenii nu ezita deloc. Daca l-ai fi iubit, acum ai fi preocupata sa-i fie bine acolo unde s-a dus, sa fie satisfacut de alegerea lui. Daca a inceput o alta relatie, dorinta ta ar fi ca el sa fie fericit. Ti se pare ca am picat de pe alta planeta? Poate sunt din alt sistem solar.

Iubirii adevarate ii pasa de bucuria celuilalt. Iubirii iluzorii ii pasa de Eu. Retine acest criteriu: daca iubirea ta te-a condus la suferinta, a fost o iubire in mare parte imaginata. in spatele ei nu s-a aflat Sinele, ci Eul. Eul are aceasta particularitate: orice ar face, genereaza, intr-un final, suferinta. Revenind mai spre inceput, aceasta inseamna ca nu stii cine esti. Crezi ca esti Eul. Nu esti! Cata vreme te vei identifica cu Eul, iti va fi imposibil sa iubesti cu adevarat. Nu vei putea fi un om fericit. Eul este limitat si lupta cu toate mijloacele pentru supravietuire. Esenta lui este frica. O modalitate de a face fata acestei frici este incercarea de a acapara. Se agata de o persoana si incearca sa puna stapanire pe ea. Dar celalalt, in adancul lui, isi doreste sa fie liber. Asa incepe lupta! Lupta nu este intotdeauna pe fata si consecintele ei (rani, vatamari grave) nu sunt intotdeauna vizibile. Eul creeaza suferinta.

Iubirea creeaza libertate si bucurie. Daca simti ca ai esuat in dragoste, te rog, nu acuza iubirea de asta. Fii cat de lucid poti si vezi care este responsabilitatea ta. Poate ai avut anumite asteptari. Anumite pretentii. Cereri pe care nu le-ai exprimat niciodata. Dorinte de care nici tu nu erai constient. Toate acestea iti apartin. Nu au nici o legatura cu iubirea, Iti amintesti? Iubirea este daruire, impartasire.

In iubire nu exista victime. Victimile exista doar in lupta. Daca stai acum si plangi, acesta nu e semnul ca ai iubit. Este semnul ca ai pierdut lupta. Ti se pare ca nu am nici un fel de mila fata de tine? Intr-un fel, ai dreptate. Nu am nici un fel de mila pentru iluziile tale. Este ca si cum ai fi dormit, iar eu iti arunc putina apa rece pe fata. Trezeste-te la realitate! Daca vei continua sa visezi ca iubesti, nu vei experimenta niciodata iubirea reala. Asa ceva mi se pare cumplit. Daca nu ai simtit si exprimat iubirea reala, viata ta nu a avut nici un sens. Degeaba te-ai ostenit sa te nasti.

Daca el a plecat sau daca ea te-a abandont, aceasta nu arata decat ca ei aveau nevoie de altceva. Ceea ce tu aveai de oferit nu era exact ceea ce cautau. De ce sa fii suparat pentru asta? Te superi pe cineva care cauta o anumita adresa si nimereste din greseala la tine? Si daca tot a venit si ati petrecut putin timp impreuna, cauti sa il retii cu forta? Si pe urma numesti asta „iubire”?

Iubirea nu este posesiva si nici calculata. „Poate va ramane daca ii promit cutare sau ii ofer cutare lucru”. Iti spun: este mai bine sa nu ramana! Daca el ramane pentru ca tu ii oferi ceva la schimb, el nu ramane pentru tine, ci pentru acel ceva. Relatia voastra poate fi studiata la Stiinte Economice. Pentru asa ceva trebuie platit impozit la stat.

Daca ai chiar acum o relatie si spui „te iubesc”, te invit sa te observi foarte atent. Pentru ca acest sublim „te iubesc” poate sa contina urmatorii 2 virusi:

Iti apartin. Sunt al tau.
Imi apartii. Te posed.

Daca acesta e cazul tau, ai nevoie urgenta de medicamente. Aceste medicamente eu le-am strans sub numele de constientizare. Afla de ce vrei sa devii proprietatea cuiva sau de ce vrei sa posezi pe cineva. Ce te nemultumeste in asemenea masura la tine insuti? In mod clar nu te simti fericit si implinit cu tine insuti si ai nevoie de cineva care sa-ti distraga atentia de la fiinta ta. Te temi sa stai fata in fata cu tine insuti. Te refugiezi intr-o relatie pe care lipesti eticheta nobila a iubirii. Pana cand vei continua aceasta tragicomedie?

O fiinta care se lasa posedata devine un obiect. O fiinta care este posedata devine un obiect. Cine vrea sa renunte la demnitatea de om? Nimeni. Relatia in care s-a activat posesivitatea devine instantaneu o relatie de lupta. Incepe razboiul! Nu uita ca unele razboaie simt reci si pot dura 40-50 de ani. Astfel de lucruri par infricosatoare daca se intampla sa ai 18-20 de ani. Ele fac parte din realitate. Poate ca tu nu vei avea chef sa traiesti o astfel de realitate!

Iti propun 2 reformulari.

„Te iubesc” echivalat cu:
1. Imi apartin. Sunt o persoana libera.
2. Iti apartii. Esti o persoana libera.

Observi frumusetea? Eu te iubesc, dar asta nu ma tranforma in sclavul tau si nu te face nici pe tine prizoniera mea. Iubirea este libertate. Pentru mine lucrul acesta este absolut limpede.

Posesivitatea este o expresie a fricii, iar frica se naste din ignoranta. Termenul din filosofia indiana este avidya. in Yoga Sutras (III, 5) Patanjali spune: „A considera tot ce este efemer, impur, dureros, non-sine drept etern, pur, placut, Sine, aceasta este ignoranta (avidya)”. Ignoranta in acest context se refera mai putin la absenta cunoasterii si mai mult la absenta constientizarii. Daca iti amintesti distinctia pe care am facut-o intre cunoastere si constienta, as putea afirma, in cazul de fata, ca posesivitatea este un indice al faptului ca nu esti constient de natura ta reala. Daca ai sti ca ai 100 de milioane de dolari in banca, ai mai suferi daca pierzi un telefon de cel mult 200 de dolari? Ti-ar mai pasa daca cineva iti face un cadou de 500 de dolari, apoi se razgandeste si il ia inapoi? Mai degraba vei fi amuzat. Asa este cu iubirea, la un alt nivel.

Cand te simti implinit si fericit, tu iubesti in mod natural, in acelasi fel in care respiri. Iubirea este un fel de respiratie a sufletului tau liber. Nu ai reusi decat sa fii penibil spunand: „Plecati de aici. Acesta este aerul meu.” in acelasi fel esti penibil crezand ca celalalt iti apartine si ca tu nu poti supravietui fara el. Poti trai si inca foarte bine, daca ai suficienta rabdare pentru a-ti identifica si transforma posesivitatea. Nu, nu am gresit. Posesivitatea poate fi transformata. Un mare posesiv este, pe invers, un mare iubitor.

A poseda se polarizeaza cu a darui. A sti sa realizezi aceasta transformare este una din cele mai inalte capacitati umane. Iata o tehnica, uimitoare, de fapt, prin simplitatea ei. Este o tehnica tantrica. Nu, n-are legatura cu sexul in grup cu care, din pacate, Tantra a ajuns sa fie echivalata de nestiutori. Mai intai, identifica o situatie in care s-a activat posesivitatea. Poate iubita ta danseaza cu un alt barbat. Poate iubitul tau priveste admirativ o alta femeie. Poate sotia ta se intalneste azi cu un fost coleg de liceu de care a fost indragostita. Poate sotul tau a angajat o secretara tanara si apetisanta. Orice situatie e buna. Tot ce ai de facut in continuare este sa observi aceasta traire. Daca apar ganduri de tipul „Esti deja la al doilea dans” sau „Nu inteleg de ce zgaieste asa”, le observi si pe ele. Nu le judeci. Nu-ti spui „N-ar trebui sa gandesc asta” sau „Mi-e rusine cu mine. Ar trebui sa am mai multa incredere”. Tot ceea ce apare in minte asociat acestei trairi observi cu detasare, ca si cum ar fi vorba de altcineva.

Acest proces este alchimic. Daca traiesti posesivitatea pana la capat, fara sa o negi sau sa o reprimi, ea incepe sa se transforme. Energia ei incepe sa urce, inauntrul fiintei tale. Nu va deveni imediat iubire, adica nu va urca instantaneu la etajul afectiv. Se poate opri un etaj mai jos, in zona bunei dispozitii. „Doamne, oare as fi putut fi mai prost decat atat?” Te amuzi pe seama ta. Libertatea ta a crescut. Daca ai ajuns sa razi de propria ta prostie, ai facut un salt extraordinar.

Aceste lucruri par simple cand le citesti intr-o carte. La treaba cu tine! Posesivitatea si sora ei, gelozia, paralizeaza iubirea, Ocupa-te putin de ele! A te duce la manastire este foarte simplu. Nu te costa decat trenul. Dar a iubi si a nu fi posesiv, a iubi si a nu fi gelos, aceasta este o realizare splendida.

Adrian Nuta

Loading...

Related:  Efectul gandurilor asupra circumstantelor

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.