Singurele inchisori din lume sunt cele pe care ni le cream noi insine

 Integritatea Integritatea este definita ca fiind „calitatea sau starea de a fi complet sau nedivizat”. Desi este clar ca aspirati cu totii spre integritate, multi dintre voi nu se simt nici completi si nici nedivizati. Va simtiti descurajati, atunci cand priviti inauntrul vostru, iar cautarea fericirii impreuna cu ceilalti exacerbeaza ranile voastre cele mai profunde.

Nu exista posibilitati magice de a obtine aceasta conditie. Vi s-a dat materialul brut al vietii, pentru ca voi sa-l transformati. Trebuie sa-l modelati cu maiestrie, transformandu-l intr-o opera de arta. Asta inseamna viata voastra: oportunitatea pentru a va creea pe voi insiva.

Olarului i-ar fi usor sa respinga lutul, considerandu-l de calitate inferioara sau nedemn de el. Dar, daca ar face-o, viata lui n-ar avea nici un inteles! El nu e definit de catre acest lut, ci de ceea ce alege sa faca cu el.

loading...

Ce alegeti voi sa faceti cu mana care vi s-a dat? Cum puteti ajunge la pace in inimile voastre si in relatiile voastre, atunci cand sunteti confruntati cu provocarile pe care vi le ofera viata?

Raspunsul este simplu, dar s-ar putea sa nu fie cel pe care-l asteptati. Raspunsul este ca nu trebuie sa faceti nimic. „Ei bine”, intrebi tu „dar cum poate fi modelat lutul, daca noi nu trebuie sa facem nimic?”

Lutul se modeleaza prin vointa voastra de a ramane in cadrul procesului. Lutul se modeleaza in lupta voastra si in capitularea voastra. Opera de arta este oferita, apoi facuta bucati si oferita inca o data. Vine un moment in care stiti ca ea e gata si ca nu mai aveti ce lucra asupra ei.

Si atunci, va dati de-o parte. Atunci, chiar inainte de a va da seama, vi se mai da niste lut in mana. Acum el este de o consistenta si de un potential diferit. El va aduce noi provocari.

Nu trebuie sa modelati lutul. Procesul de modelare consta in insusi faptul ca va aflati in cadrul vietii voastre. Chiar si atunci cand pare ca opuneti rezistenta vietii sau negati ce se intampla, lutul este modelat in continuare.

Cu alte cuvinte, nu se poate sa fii in viata si sa nu fii angajat in a crea o opera de arta.

„Dar cu criminalul cum e?”, intrebi tu. „A creat el o opera de arta din propria sa viata?” Da, asa este. Viata lui este consemnarea calatoriei sale prin fricile lui – exact asa cum viata ta este propria ta consemnare. Fiecare dintre voi v-ati spus propria poveste.

Daca privesti in inima lui, vei vedea ca povestea ta nu difera cu nimic de a sa.

Nu exista esecuri pe aceasta planeta. Pana si boschetarii, prostituatele, traficantii de droguri modeleaza lutul care le-a fost dat.

O opera de arta nu inceteaza de a fi opera de arta, doar pentru ca tie nu-ti place. Aici nu avem de-a face cu povesti plictisitoare. Fiecare poveste este o piatra pretioasa. Fiecare sculptura are in ea geniu.

Integritatea este un dar universal. Toata lumea il are. El este o parte din lutul insusi. Orice construiesti cu viata ta, va sta in picioare. Va sta acolo, ca tu sa te vezi in el si sa fie vazut de altii.

Poti sa alegi sa-l lasi acolo, sau sa-l distrugi. Este alegerea ta. S-ar putea ca altii sa bodoganeasca si sa spuna lucruri neplacute. E alegerea lor. Nici una dintre aceste alegeri nu inseamna nimic.

Nu exista corect si gresit in cadrul acestui proces. Daca ar exista, aceia dintre voi care sunteti „corecti” ati purta un halou permanent.

Nu poti spune ca ceea ce o persoana construieste cu propria sa viata este de mai mica valoare decat ceea ce construieste o alta persoana. Tot ceea ce pot spune este ca preferi ce a construit cineva, fata de ce a construit altcineva. Ai propriile tale preferinte.

Din fericire, Dumnezeu nu le impartaseste. Nici pe ale tale, nici pe ale altcuiva. Dumnezeu asculta povestea tuturor. Urechea lui se pleaca spre inima fiecarei persoane. Nimeni nu L-a determinat sa se indeparteze pentru ca aceasta a facut o greseala. El nu vrea sa stie decat: „Ai invatat ceva din greseala ta?”

Integritatea nu este un lucru pe care trebuie sa-I castigati. Ea este parte esentiala din cine sunteti. Nu exista nimeni aici care sa nu aiba propria integritate, asa cum nu exista nimeni aici care sa nu merite iubire.

Bineinteles ca exista o multime de oameni care nu cred ca au integritate. Ei au obiceiul nefericit de a incerca sa-si gaseasca intregimea, pretinzand timp, atentie sau bunuri de la altii. Acesti oameni nu sunt rai. Ei sunt doar confuzi. Ei nu stiu ca viata lor este o opera de arta. Ei nu stiu ca sunt maestri in sculptura. Ei cred ca sunt absolut neindemanatici.

Intr-o zi, isi vor da seama ca au o mana perfecta. Atunci vor incepe sa o foloseasca, muncind cu constiinciozitate si plini de energie. Pana atunci, joaca rolul de victima. Se considera zdrobiti, nealinati, neintregi.

O persoana de culoare, limitata la un scaun cu rotile, e posibil sa nu se simta intreg, dar nu are mai putina integritate decat oricine altcineva. Nu i s-a dat un lut de calitate mai proasta. In viata asta nu exista accidente.

Nimeni nu primeste lutul altcuiva.

Dupa cum vezi, problema nu este existentiala. Integritatea se afla in fiecare dintre voi. Problema este ca voi credeti ca nu sunteti intregi. Credeti ca trebuie sa fiti indreptati sau ca puteti indrepta pe altcineva. Aveti un fals simt al responsabilitatii fata de altii si nu va asumati suficienta responsabilitate fata de voi insiva. Sunteti manati de dorinta, lacomie, vinovatie si frica. Atacati, va aparati si apoi incercati sa reparati raul facut. Bineinteles ca nu se poate. Cel care percepe raul facut, nu poate sa-l indrepte.

Adevarul este ca nimic nu este stricat si nimic nu trebuie sa fie indreptat. Daca ati putea trai in cadrul acestei constiente, toate ranile voastre s-ar vindeca singure. S-ar intampla miracole, deoarece structura ego-ului care blocheaza miracolul ar disparea.

Aceasta drama umana pare a fi legata de abuzuri – dar, in realitate, este vorba de a invata sa va asumati responsabilitatea. Tot ce inseamna suferinta este o constructie temporara, creata pentru ca voi sa invatati. Vi s-au dat in mana toate instrumentele de care aveti nevoie pentru a pune capat suferintei.

Atunci cand nu va acuzati unul pe altul pentru problemele voastre, il acuzati pe Dumnezeu. Credeti ca este vina Lui ca voi sunteti nefericiti, intotdeauna, altul este de vina pentru nefericirea voastra. Nu va place sa fiti pusi la incercare. Nici lui Iov nu i-a placut. Nu e o placere sa-ti vezi distrusa increderea in miracole.

Cu totii trebuie sa va dati seama ca nici o incantatie magica nu va deschide usa inchisorii. Nu asa stau lucrurile. Libertatea este ceva mult mai simplu si mai la indemana.

„Ei bine”, spui tu „daca as avea un elicopter sau un avion, as putea iesi din vagauna asta!” Nici nu-ti dai seama cat de absurd suna aceste cuvinte. Lasa-l incolo de avion, semen al meu! Foloseste scara.

„Chestia aia grosolana? Asta nu o sa ma scoata de aici!”

Cu totii cunoasteti acest dialog. Am mai avut conversatia asta o data. Ceilalti continua sa va arate scara, dar voi continuati sa va uitati in alta parte. Intr-un fel, va place sa fiti „victime inocente”.

Problema este ca victima inocenta nu va admite niciodata scara. Ea nu va admite niciodata ca are instrumentul necesar pentru a se extrage din suferinta. Asta, deoarece, de indata ce admite ca are acest instrument, ea inceteaza de a mai fi victima. Nimanui nu-i mai este mila de ea. Jocul de a fi un creator handicapat se sfarseste.

Dumnezeu spune tot timpul: „Nu-mi place sa Ma repet, dar trebuie sa stiti ca nu exista creatori handicapati”.

Prin urmare, daca doriti sa va descoperiti propria integritate, trebuie sa incetati de a mai pretinde ca sunteti victime. Trebuie sa incetati de a mai pretinde ca nu vi s-au dat instrumentele potrivite. Trebuie sa luati lutul si sa-l prelucrati.

Orice persoana care face aceasta, inceteaza de a se mai plange si isi vede in continuare de viata. Ea invata sa aiba grija de ea insasi – si le da altora posibilitatea de a avea grija de ei insisi. Intr-adevar, ea anuleaza orice sentiment de obligatie fata de altii si a altora fata de ea, astfel incat este libera sa-si urmeze indemnurile mintii si inimii.

Persoana care stie ca nu i s-a refuzat intregimea nu are nici o scuza. Nu mai poate exista amanare. Nu se mai afla nimic intre ea si bucuria ei. Viata sa este opera sa de arta si este foarte ocupata sa o creeze, asa cum o albina este ocupata cu polenizarea florilor. Daca ii vorbesti despre sacrificiu, ea va rade si va spune: „Munca facuta fara bucurie nu realizeaza nimic de valoare in aceasta lume”. Si, bineinteles, ea are dreptate.

Un artist nu lucreaza pentru altul, decat daca, in felul acesta, invata ceva de valoare. Cand inceteaza de a mai invata, el trece la un alt profesor, sau incepe sa lucreze pe cont propriu. Nimeni nu-l poate tine departe de mestesugul sau. Nimeni nu-l poate indeparta de viata sa. Asta, deoarece viata si mestesugul sunt unul si acelasi lucru.

Intr-o lume in care fiecare este un geniu, nu exista sefi si angajati. Exista numai invatatori si discipoli – intr-o asociere de buna voie.

Daca nu-ti place unde esti, trebuie sa pleci de acolo, pentru ca numai asa te cinstesti pe tine insuti. Nu te forta sa ramai in nici un mediu in care incetezi de a-ti aminti ca tu esti creatorul vietii tale.

Dupa cum am mai spus, „lasa-ti navoadele”. Nu te zbate sa fii vrednic, deoarece deja esti. Lasa-ti serviciul sau relatia in care esti incapabil de a-ti aminti cine esti. Lasa la o parte tocmeala nevrotica pentru iubire si acceptare. Si treci prin frici. Nu-ti vei gasi niciodata aripile, pana cand nu vei invata sa-ti folosesti bratele si picioareie. Nu-I cere lui Dumnezeu sa faca pentru tine ceea ce trebuie sa inveti tu sa faci.

Cinstindu-te pe tine insuti, nu trebuie sa consideri ca altcineva greseste. Fa doar ceea ce este bine pentru tine si exprima-ti recunostinta fata de ceilalti. Atunci cand intri pe deplin in viata ta, nu-i parasi pe ceilalti in graba sau cu furie. Ia-ti la revedere. Binecuvanteaza persoana cu care ti-ai impartit viata si locul unde ai trait.

Daca iti poti binecuvanta trecutul, esti liber sa-l parasesti.

Nu poti sa „iti lasi navoadele” si, in acelasi timp, sa iei pestele cu tine. Cu vremea, pestele va putrezi si va lasa un miros groaznic.

* Compara Matei IV. 18-20 Noul Testament N. 1. 18

Pe o distanta mare din jurul tau, oamenii vor sti ca sosesti. „Vine pescarul!” Trecutul tau paseste inaintea ta. Acesta nu este drumul spre libertate. Arunca pestele. Da-i libertatea pe care o ceri pentru tine insuti.

Fii puternic in convingerile pe care le ai in privinta propriei tale vieti, dar fii bland cu ceilalti. Nu judeca nevoile lor, doar pentru ca nu le poti indeplini. Fii cinstit in privinta a ceea ce poti si a ceea ce nu poti sa faci – si ureaza-le numai bine.

Aminteste-ti ca cel pe care-l respingi vine dupa tine. Numai acceptarea aduce implinire.

In inima si in mintea ta vei sti cand esti gata sa parasesti complicatiile din viata ta si sa pasesti pe cararea simpla a dragostei si iertarii. Nu va mai exista nici lupta, nici stradanie.

Datorita limpezimii si generozitatii tale, ceilalti se vor relaxa si-ti vor da drumul. Iar tu ii vei pastra in inima ta, oriunde vei merge.

Singurele inchisori din lume sunt cele pe care ni le cream noi insine. Si doar cel care nu-si cunoaste propriul geniu poate sa-l tina pe altul ostatic impotriva vointei acestuia.

Aminteste-ti, dragul meu frate si draga mea sora, ca exista o cheie care descuie orice usa, a oricarei inchisori pe care o creezi in mintea ta. Daca nu poti sa desfiintezi inchisoarea, cere cel putin cheia de la usa.

Tu nu esti o victima a lumii, ci esti cel care detine cheia spre libertate. In ochii tai se afla scanteia luminii divine care conduce toate fiintele spre iesirea din intunericul fricii si a lipsei de incredere. Iar in inima ta este dragostea care da nastere tuturor miliardelor de fiinte din univers. Esenta ta este intreaga, nefaramitata, dinamica si creatoare. Ea asteapta doar increderea ta.

Paul Ferrini

loading...

Related:  Invat sa imi vad de treaba mea
Anunțuri publicitare

1 comment for “Singurele inchisori din lume sunt cele pe care ni le cream noi insine

  1. cristina horvat
    08/12/2017 at 21:22

    SUPER !!!! MULTUMESC .

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.