Cum sa ne cream o relatie spirituala cu partenerul

loading...

relatieIntr-o relatie spirituala , a ne ierta pe noi insine si pe partenerul nostru este o practica permanenta .

Nicio relatie, oricat de compatibili ar fi partenerii, oricat s-ar iubi unul pe altul, nu va fi lipsita de lupte si neintelegeri.

In orice relatie, exista minime si maxime, momente de apropiere si de respingere.

Modul in care tratam momentele de respingere este la fel de important ca si modul in care sarbatorim momentele de apropiere.

Oare putem sa ne tratam suferinta personala si cea a partenerului cu….compasiune, sau o negam si incercam sa o facem sa dispara?

Atunci cand suntem „declansati” de catre partenerul nostru, incercam sa gasim sursa supararii sau a suferintei in interiorul nostru, sau insistam ca nu ne-am simti astfel, daca partenerul ne-ar fi tratat in alt mod? Folosim provocarile relatiei pentru a cauta mai profund in interiorul nostru si pentru a accepta acele parti din noi insine care nu ne plac, sau fugim si ne ascundem ori amenintam sa parasim relatia de fiecare data cand apar neintelegeri?

Fiecare persoana trebuie sa se simta in largul sau sa mearga la cealalta persoana si sa-i spuna adevarul, fara sa o acuze, despre cum gandeste si se simte in acel moment. Odata ce comunicarea este auzita, poate fi tratata cu blandete de catre ambele persoane. Acesta este modul prin care se construiesc puntile iertarii.

A ne cere iertare inseamna sa mergem la cealalta persoana si sa-i spunem: „Imi pare rau ”. Inseamna sa mergem la cealalta persoana si sa-i spunem: „Asta mi se intampla mie. Sper ca poti sa faci fata. Eu fac tot ce pot”. Invatam sa ne acceptam propria situatie, chiar si atunci cand este dificila, si sa-i oferim partenerului ocazia de a o accepta, chiar daca acest lucru se poate sa nu fie usor pentru el. Acceptarea noastra , a ceea ce ni se intampla, atunci cand vrem sa judecam situatia, este iertarea de sine. Acceptarea noastra , a situatiei in care se afla partenerul, atunci cand vrem sa o judecam sau sa-i gasim cusur, este extensia iertarii de sine catre el. Acest lucru ii spune partenerului: ” Ma iert pe mine insumi pentru ca te-am judecat . Scopul meu este de a te accepta exact asa cum esti .”

A-i spune partenerului ca ne pare rau se poate, sau nu, sa ne ajute sa ne iertam pe noi insine. Daca partenerul nostru nu ne spune cuvintele de iertare pe care le cautam, se poate sa descoperim ca a cere sa fim iertati din exterior nu functioneaza foarte bine. In cele din urma, trebuie sa fim dispusi sa ne iertam pe noi insine. Iar aceasta este o propunere venita din interior.

Pana nu ne iertam pe noi insine, nu putem crea ceva nou cu partenerul nostru. Continuam sa simtim vina sau sa avem resentimente. Resentimentul fata de celalalt nu este decat ura de sine deghizata .  Vinovatia este pur si simplu manie interiorizata . Ambele reprezinta atacuri asupra noastra insine.

Atunci cand intelegem ca exista o singura persoana de iertat in orice situatie, aceasta fiind noi insine, intelegem, in sfarsit, ca ne-au fost date cheile imparatiei. Iertandu-ne pe noi insine pentru ceea ce gandim sau simtim despre ceilalti, putem fi liberi sa le raspundem intr-un mod diferit data viitoare cand ne intalnim cu ei. Nu trebuie sa ne agatam de trecut.

Relatia este foarte usor subrezita de catre propriul bagaj emotional din trecut. Atunci cand mania si durerea sunt pastrate, exista un curent subteran de judecata si iritare ce iese la suprafata atunci cand apar noi provocari. Alimentate de catre resentimentele reciproce, mici probleme care in mod natural ar fi putut fi rezolvate, devin probleme majore. Aerul trebuie curatat. Trebuie sa renuntam la povara neintelegerilor din trecut.

E imposibil sa gasim iertarea, atata vreme cat ne invinuim pe noi insine si pe cealalta persoana. Trebuie sa gasim modalitati de a trece de la invinuire, la responsabilitate. Atunci cand ne asumam gandurile si sentimentele, iar partenerii nostri fac acelasi lucru, putem vedea cum comportamentul nostru il afecteaza pe celalalt si invers. Nu trebuie sa ne condamnam comportamentul, sau pe cel al partenerului. Putem, pur si simplu, sa vedem mecanica sau felul in care ne deranjam unul pe altul si in care reactionam la celalalt. Atunci cand suntem reactivi, nu trebuie sa dam vina pe niciunul dintre noi, caci amandoi suntem responsabili.

Noi suntem responsabili de ceea ce cream impreuna. Daca amandoi suferim, raspunderea este a amandurora. Poate ca nu intelegem factorii din subconstient la suferinta noastra si reactiile pe care le avem unul fata de celalalt, dar acest lucru nu ne face sa fim mai putin responsabili. Provocarea si responsabilitatea noastra este de a deveni constienti de propriile rani din subconstient, astfel incat sa putem intelege cum contribuim la disconfortul general si la disfunctia situatiei.

Iertarea nu inseamna ca nu suntem constienti de problemele noastre si ca nu suntem dispusi sa le corectam. Durerea este un semnal de trezire. Ne indeamna sa devenim constienti si responsabili. Exista mai multe strategii de a deveni responsabil de contributia pe care o avem la dificultatile din relatia noastra. Putem sa cautam consiliere, sa participam la workshop-uri de dezvoltare personala sau de vindecare a copilului launtric, sa facem exercitii de respiratie sau sa facem terapie de cuplu.

Nu astepta ca relatia ta sa se destrame, inainte de a cere ajutor. Recunoaste atunci cand tie si partenerului va este greu sa va reveniti dupa abuzurile reciproce. Observati cand se aduna resentimentele care alimenteaza noi conflicte. Daca vezi ca tu si partenerul tau va pierdeti din rezistenta emotionala si incepeti sa va invinuiti tot mai mult pentru problemele ce apar, inseamna ca a venit timpul sa cereti ajutor. Nu este nicio slabiciune sau lasitate in a cere ajutor atunci cand este nevoie. Dimpotriva este un gest de curaj reciproc, forta si grija fata de relatia voastra.

O alta modaliate prin care sa ne adresam abuzurilor reciproce este ca amandoi sa tinem evidenta felului in care ne simtim in relatie cu celalalt. Atunci cand una dintre persoane se enerveaza, iar cealalta se simte atacata, amandoua iau o pauza si merg sa scrie in jurnalul lor. In timp ce scrie in jurnal, persoana care s-a enervat ar fi bine sa-si asume responsabilitatea pentru mania sa si sa descopere frica din spatele ei, iar persoana care s-a simtit atacata descrie modul in care se simte si exploreaza daca tiparul ei este de a fugi, de a se enerva si ea sau de a reprima mania.

La finalul zilei, cand cei doi sunt receptivi, isi dedica zece sau douazeci de minute pentru a-si impartasi o parte a ceea ce au scris in jurnal. In timp ce unul impartaseste, celalalt nu trebuie sa raspunda sau sa se apere, ci doar sa asculte in tacere si sa practice acceptarea. „Aceasta este experienta partenerului meu”, isi repeta in interior. „Nu conteaza ce cred eu in legtura cu ea . Trebue doar sa ascult sa vad care este experienta , asa incat sa o pot intelege . Nu trebuie sa fac nimic in legatura cu asta . Nu trebuie sa incerc sa repar ceva aici ” . Apoi cand acea persoana a terminat de impartasit, schimba locul cu partenerul, in timp ce asculta fara sa intervina.

Daca acest ritual este realizat zilnic, va ajuta cuplul sa-si dezvolte o constienta profunda a gandurilor si sentimentelor fiecaruia. Constientizarea greselii duce in mod firesc la corectarea ei, daca nimeni nu este invinuit. Cei doi, vor incepe, pur si simplu, sa fie mai constienti de impactul pe care cuvintele si actiunile lor il au asupra celuilat. Nu insemna atat cat incearca sa-si schimbe comportamentul fata de celalalt, cat constienta lor cauzeaza in mod spontan si fara efort modificari in comportamentul abuziv.

Acest exercitiu poate fi folosit alaturi de terapie sau, daca merge, in locul ei. Pentru aceia care nu isi permit costul consilierii, acest ritual zilnic poate reprezenta o alternativa gratuita. Cu toate acestea, trebuie sa fie limpede ca ritualul este doar atat de puternic pe cat angajamentul reciproc al partenerilor ii permite sa fie.

Cu cat il ascultam mai mult pe partenerul nostru si ii acceptam experienta, cu atat devenim mai sensibili si mai receptivi fata de el. Dupa o luna sau doua de practicare a acestui ritual simplu, calitatea comunicarii din relatie se va transforma.

Iertarea nu necesita atat o schimbare din exterior, cat cere o schimbare interioara. Atunci cand incetam sa mai dam vina pe partenerul nostru si incepem sa ne asumam responsabilitatea pentru propria suferinta si nemultumire, procesul de iertare incepe sa lucreze. In cele din urma, incetam sa mai fim atat de duri cu noi insine. Invatam sa ne acceptam greselile si sa invatam din ele. Incetam sa ne mai batem cuiele judecarii de sine in propriile maini si picioare. Iertarea nu este atat o facere, cat e o desfacere. Ne permite sa desfacem acuzarea si vina. Ne permite sa ne iertam pe noi insine, pentru ca ne-am atacat partenerul, si sa ne iertam partenerul, ca ne-a atacat. Ne elibereaza de resentimente. Ne permite sa o luam de la zero cu partenerii nostri. Nu mai trebuie sa purtam cu noi traumele trecutului. Nu mai trebuie sa-i reamintim partenerului de ce a spus sau a facut cu o zi sau cu o saptamana inainte.

Iertarea ne elibereaza de rusine si de vina si ne permite sa reluam legatura emotionala cu partenerul si sa ne reangajam fata de relatia noastra.
Paul Ferrini

Loading...

Lasă un răspuns