Gandurile pozitive si negative

Gandurile pozitive Fara intrerupere, emanam si captam elemente sufletesti: ne asemanam cu o baterie electrica, care mai intai emana forta, pentru ca mai apoi sa fie din nou incarcata. Atunci cand ne cheltuim puterile prin conversatii, prin scris, prin meditatii, sau prin diferite alte ocupatii, suntem pozitivi; in caz contrar, suntem negativi. In timpul starii negative, sau de reimprospatare, primim forte si elemente care vremelnic ne pot fi daunatoare, sau ne pot aduce foloase vesnice!

Exista curente mentale otravitoare, dupa cum exista si vapori otravitori: arsenicali sau de alte metale. Sa presupunem ca omul, aflandu-se in stare negativa, si-ar petrece cel putin o ora din timpul sau in mijlocul unor detinuti cinici, supraincarcati cu ura. De la ei ar absorbi elemente sufletesti otravitoare, elemente imbibate cu boli si cu forte distrugatoare, elemente incomparabil mai periculoase decat otrava, care a fost descoperita pe calea analizei chimice; fiindca actiunea lor e mai subtila si mai ascunsa, adeseori resimtindu-se numai dupa trecerea catorva zile, cand, gresit, efectul lor este atribuit altor cauze!

E de o importanta covarsitoare mediul in care ne aflam in timpul starii negative, fiindca in acel timp, analog buretelui, absorbim fluidul sufletesc. Dupa trecerea catorva ore de lucru mental sau fizic, adica in stare pozitiva, in timpul in care am emanat forta, starea negativa se prezinta ca un drept firesc si o necesitate. Este o greseala de a o inabusi artificial sau a o retine; totusi, aceasta imprudenta este necesara; e o stare care poate fi folositoare numai in conditii minutios alese.

Un om obosit, intr-o societate de oameni nelinistiti si aflandu-se intr-o stare de iritatie febrila, va receptiona, cel putin pentru un timp, calitatile lor josnice; iar ei, la randul lor, nu vor extrage din el forte psihice de care e aproape secatuit. Se poate spune, ca sa ne exprimam simbolic, ca si-a agatat de el greutati de plumb. El va imprumuta, cel putin pentru un timp scurt, felul lor de a gandi si a interpreta lucrurile, subestimandu-le. Va pierde increderea si va deveni indoielnic. Acele proiecte, ce nu demult i se pareau solide si usor de realizat, vor deveni deodata intunecate.

Curajul lui obisnuit se inlocuieste cu teama. In starea sa de nehotarare, el poate, intr-un moment de zapaceala, sa cumpere lucruri absolut inutile, sa spuna ceva nepotrivit, sau sa savarseasca ceva ce desigur nu s-ar face. El ar actiona altfel, daca ar fi numai cu el insusi, daca ar emite gandurile lui proprii, iar nu absurditatile intunecate al oamenilor care-l inconjoara.

Pentru frecventarea necesara a marilor adunari, urmeaza sa aleaga un timp mai dinamic al fortei mentale, iar la primele semne de oboseala, sa se retraga imediat. In orele cand stapanim forta, reprezentam un magnet. Acesta respinge curentele vatamatoare, carora le-am fi fost expusi, daca ne-am fi aflat in stare negativa. Deci, tot ce e mai bun in viata, vor obtine oamenii „pozitivi”, luptatorii si incapatinatii! Cu toate acestea, nu e bine sa fim intotdeauna „pozitivi” si sa emanam din noi ganduri, caci atunci, omul alunga si respinge de la sine multe chibzuinte pretioase. In anumite timpuri, rezervoarele sufletesti trebuiesc reinnoite; cu cat improspatam mai temeinic si mai rational continutul, cu atat e mai bine.

Starea sufleteasca a omului pozitiv va slabi inevitabil si va simti lipsa fortei daca nu se va comporta totdeauna ostil fata de gandurile straine, daca nu-i va fi greu, va fi intotdeauna atent si va absorbi necunoscutul si noutatea; daca nu va deosebi improbabilul de imposibil. Propria cunostiinta marginita ii va fi unica sfera de actiune! In schimb, oamenii mereu negativi, cei care incontinuu receptioneaza, care se impaca cu parerea ultimului, pierzandu-si increderea in sine de la un simplu suras sau ridicare din umeri, se aseamana cu o canalizare prin care trec toate murdariile; pana la urma, se infunda tevile si nu permit trecerea curentilor valorosi; asemenea oameni pierd capacitatea de a emite forte pozitive.

In general, trebuie sa ne conformam regulii de a fi pozitivi in societate si negativi in singuratatea corect pregatita. Omul care continua in singuratate sa se certe mental cu adversarul sau, involuntar isi consuma fortele.

Singuratatea este necesara mai cu seama omului care poarta pe umerii sai greutatea grijilor altora. In timpul unui asemenea repaos, nu se cuvine sa ne permitem nici compatimirea, fiindca ea ne submineaza fortele si tocmai ele trebuiesc adunate, pentru a ne aduce cele mai bune foloase. La fel, oratorul, inainte de a-si pronunta lungul sau discurs, nu trebuie sa care carbuni pe scari, dorind astfel sa ajute unui sarac lucrator cu ziua; aceasta munca ar omora in orator animatia, forta si stralucirea mintii, poate chiar si gandurile care, direct sau indirect, ar deschide cai noi pentru usurarea soartei nu numai a unuia, ci chiar a miilor de lucratori cu ziua.

Omul care se invarteste totdeauna intr-o societate numeroasa, inevitabil pierde multe forte, tarand dupa sine atmosferele straine. Dar cel mai daunator este faptul de a convietui cu un om cu o dezvoltare mentala inferioara. In perioada pasivitatii, care inevitabil se intoarce inapoi totdeauna, vom fi supusi unor curente mult inferioare, indiferent de felul raporturilor, indiferent daca acel om ne este frate, fiu sau sot. Dintre doi oameni cu un nivel de dezvoltare mentala diferita, dar strans legati sufleteste unul de altul, va suferi si va pierde totdeauna cel mai destoinic, mai fin si care e mai la inaltime, fiindca el este mai receptibil, pe cand cel de esenta inferioara e capabil sa capteze numai o parte din ce i-a fost trimis, restul necaptat se pierde fara crutare si fara nici un rost.

Omul care e inarmat cu puterea rabdarii, a asteptarii, atrage in calea vietii sale oameni care ii dau acel repaos adevarat si acel ajutor pe care numai contactul il poate da.
Gandurile lui superioare servesc ca o veriga de unire intre el si posesorul gandurilor asemanatoare. Cel care se tine tare de elementele sale inferioare, se desparte prin aceasta de lumea superioara careia, pana la un anumit grad, ii apartine.

In ce anume constau asa-zisele relatii prietenesti? Oare nu in unica si vesnica rumegare ale unora si acelorasi cuvinte si ganduri, ale unora si acelorasi gesturi? Oare nu inseamna ca se suporta reciproc an dupa an?

Adevarata viata vie este starea varietatii, descoperirii noilor curente mentale. In ea se produce un schimb neintrerupt de forte si gandiri intre suflete de aceeasi inaltime – iata izvoarele, ascensiunile pana la o existenta vesnica!

Izvorul tineretii corpului si sufletului consta in capacitatea de a transforma, momentan, tot aparatul mental in pozitivitate, atunci cand suntem inconjurati de ganduri grosolane; ramanand, in schimb, in negativitate, adica receptivi pentru izvoarele creatoare.
Curajul sa ne fie faclara calauzitoare!
Sa nu ne fie frica de nimic si sa nu consideram nimic ca imposibil!
Sa nu uram pe nimeni – ci numai sa ne ferim de ratacirile straine!
Sa iubim pe toti, dar sa acordam increderea cu prudenta si intelepciune!

Prentice Mulford

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.