Iubirea autentica

Iubirea autenticaIubirea este o tornada care matura totul in cale. De aceea, este mai inteligent nu sa te opui, ci sa cooperezi cu ea, atunci cand apare in viata ta. Nu ma refer la iubirea siropoasa, ametita sau bleaga, ci la iubirea adevarata, salbatica, cruda, primejdioasa, riscanta, spontana, curgatoare, vie. Aceasta iubire este dincolo de lege, de reguli, de norme, de conventii sociale rezonabile sau absurde. Este dincolo de asteptari rationale si modele prescrise de comportament, dincolo de normalitatea indragita de statisticieni, doctori si psihologi. Iubirea este libertate. La aceasta iubire ma voi referi in continuare. Fiind singura energie care exista cu adevarat, iubirea este foarte dorita. Arata-mi o singura persoana care nu doreste sa fie iubita! Nu exista asa ceva!! Toti oamenii aspira, viseaza, tanjesc dupa iubire si cand, in sfarsit, par a o avea, depun eforturi ca sa o controleze.

Doar ca aici este o mica problema. Urmatoarea: iubirea nu suporta sa fie controlata; incepe sa se retraga, se teleporteaza, se evapora, dispare, pleaca. Si chiar daca incerci sa o controlezi nu vei reusi. E ca si cum ai incerca sa controlezi o tornada de gradul IV. Inteleg prin control manipularile constiente si inconstiente la care oamenii recurg pentru a se asigura ca primesc sau vor continua sa primeascǎ iubirea de care au nevoie. Totul incepe, evident, in copilarie, cand iubirea parentalǎ nu existǎ din abundenta. Copilul dezvolta spontan strategii de marketing si PR pentru a se asigura cǎ primeste bunul cel mai de pret. Unul dintre aspectele cele mai interesante ale iubirii este acesta: nu este inclusǎ in dovezile, gesturile sau actiunile materiale. Le poate insoti, e devarat, insa nu e intotdeauna acolo. Un copil poate primi jucariile cele mai scumpe si niciun fel de iubire Cheltuind sume exorbitante pe jucarii, parintii nu fac decat sa-si reduca propria culpabilitate. Un alt copil se poate simti, extrem de iubit, desi primeste jucǎrii modeste. Ceva mai tarziu o femeie primeste bijuterii, vacante, masini, rochii costisitoare. Cu toate acestea nu se simte iubita. Ea sufera in tacere, dincolo de privirile presei (deci este o vedeta sau partenera unei figuri publice). Cea mai buna prietenǎ, uneori un terapeut ii cunoaste drama.

Un alt aspect interesant al iubirii, pe care il voi analiza mai departe, este gradul de permisivitate socialǎ. Am fost fascinat sa descopar cum iubirea nu e permisa decat in anumite forme, contexte si modalitǎti. Examinand aceste interdictii, am aflat cǎ iubirea este periculoasa, in sensul ca pune in pericol societatea, o tulbura, o zgaltaie din temelii. Societatea a inventat reguli pentru a mentine iubirea sub control. Daca nu respecti interdictia, stii ce face societatea? Bineinteles ca stii! Te condamna indirect. Cine sunt acesti oameni? Mintea de psiholog imi spune asa: “Aceste persoane sunt oameni nefericiti”. Iar eu intreb: “De ce sunt nefericiti?” Iar ea raspunde: “Pentru ca nu se simt iubiti. Din acest motiv nu pot suporta fericirea aproapelui lor”. Altfel spus, capra vecinului trebuie sǎ moarǎ, nicidecum sa traiasca si sa dea mai mult lapte. Dacǎ ai deja o partenera nu ai voie sa imbratisezi o alta femeie, sa o mangai sau sa o saruti. Se pare ca ea iubirea trebuie oprita, limitata, inchisa in perimetre speciale. E criminal periculos, care trebuie pazit 24 de ore din 24. Pentru aceasta, societatea si-a dezvoltat numerosi “ochi”, camere video ingenios amplasate pentru a te surprinde cand faci un pas gresit. Este clar cǎ Iubirea este ceva primejdios pentru societate, altfel nu ar fi elaborat acest paienjenis de institutii, proceduri, coduri de comportament.

Si daca ar fi invers? Daca, de fapt, aceste reguli si noime ar fi criminale, in sensul de nesanatoase dezechilibranle, toxice? Daca cel mai intelept lucru cu putinta ar fi sa-ti exprimi afectiunea pe care o simti pentru sotul tau, pentru copilul tau si pentru … colegul tau de serviciu, un barbat inteligent si amuzant, cu care te simti foarte relaxata! Dacǎ ar sanatos sa fii tandru sl cald cu prietena… prietenei tale fǎra ca asta sa insemne ca inseli pe cineva?

Corpurile noastre sunt vii si pentru ca totul circulǎ prin ele pentru cǎ se produc schimburi, deplasari, transformǎri. Cand ceva stagneaza, nu se misca, apare imediat boala. Trebuie chemat doctorul. Cum ar fi daca sangele ar spune: “Voi circula prin ficat, insa sub nicio formǎ nu voi iriga pancreasul”. E absurd? Si interdictiile sociale in materie de iubiti nu sunt la fel de absurde? De ce nu ar valabil pentru suflet ceea ce e valabil pentru corp? Cand energia iubirii nu mai radiazǎ, cand e oprita circulatia, ce se intampla cu sufletul? O sa-ti spun: sufletul se imbolnaveste, se ofileste, devine anemic, subnutrit, slab, vulnerabil. Societatea, insa, a inventat un mecanism uluitor pentru aceste cazuri. Ea numeste un fenomen experimentat de majoritate ca normal.

Prin acest truc, nevroza sociala este echivalenta cu normalitatea, pe cand oamenii cu adevarat sanatosi par dezadaptati, rebeli, pericole pentru ordinea sociala. Iubirea este obstructionata, faultata, i se pun mereu piedici. Ce faci daca o placi pe femeia de langa tine si ea te place, de asemenea (dar are un partener)? Te prefaci ca nu te intereseaza. Incepi sa minti. La fel face si ea. Si asta in ce scop? Pentru a proteja vulnerabilitatea unui om nesigur (partenerul), caruia ii lipseste increderea ca ar putea gasi oricand o alta partenera. Pentru a-ti proteja propria vulnerabilitate la critici si respingere sociala. Evalueaza atent si spune-mi daca merita pretul. Spune-mi daca ceea ce castigi (aprobare sociala linistea de suprafata a unei relatii) contrabalanseaza ceea ce pierzi (autenticitate, viata in adevar, radiatia in exterior a unor sentimente frumoase). Oare de ce trebuie sa ascunzi sau sa maschezi ceva asa de frumos, aprecierea, admiratia, bucuria pe care ti-o trezeste o alta fiintǎ? Comuniunea, impartasirea, rezonanta profunda sunt aspecte magice ale vietii de ce trebuie limitate la o singura persoana? Cui foloseste aceasta inchistare si lipsa de orizont? De ce sa nu te bucuri de aceste momente minunate, cand ele se intampla, dupa care sa le lasi sa se dizolve pentru a te deschide pentru altele ?

Din alt punct de vedere, cum crezi ca au ajuns altii (partenerii, familia, prietenii, grupul social) sa aiba control pe sentimentele tale si libera exprimare? Ti se pare ca esti un om liber daca traiesti astfel? Mie imi pari doar o marioneta manevrata de pulsiuni si de fricile inconstiente ale semenilor tai. Cineva mi-a spus, referindu-se la o alta carte (Despre iubirea neposesiva si exuberanta) cǎ ideile de acolo sunt foarte frumoase, dar nu pot aplica in lumea reala (adica sunt utopice!). Totusi, ce numim lume reala? O lume mustind de frica, invidie, posesivitate, gelozie, dominatie, narcisism, dependenta? Tu ai numi asa ceva viatǎ? Daca ai fi pe undeva in Cer, ai face cerere pentru a te naste pe Pamant si a trai asa ceva? Eu cred ca am facut o astfel de cerere si ma intreb acum ce-o fi fost in capul meu. Oare sunt masochist? N-as fi putut alege alta planeta din alta galaxie? E ca si cum, in concediu fiind, as solicita unei agentii de turism locuri in sudul Libanului, la o pensiune Hezbollah.

Cine are de pierdut intr-o lume mai iubitoare mai libera, mai lipsita de prejudecati, mai spontana, mai conectata la senzatii si emotii tandre? Toti cei care sunt focalizati, pe profit, care muncesc nu pentru bucuria de a face un anumit lucru, ci pentru beneficiile materiale pe care acel lucru le genereaza. Marele adversar al profitului este iubirea, deoarece iubirea nu pare a fi profitabila. Cand iubirea creste, vanzarile scad! Oamenii cumpara mai putin deoarece nevoia de inlocuitori scade. E firesc cand incep sa iubeasca si sa se simta iubiti nu mai exista goluri pe care sa le umple cu haine de firma, masini, telefoane mobile, case, dulciuri, excursii exotice.

Iubirea are adversari puternici, bine echipati. Ei folosesc instrumente de ultima generatie pentru a ispiti si cuvinte simandicoase pentru a convinge. Astfel, companiile pun accent pe valori, misiune nivel de performanta, leadership, randament, rezultate, atingerea obiectivelor. Ce se gaseste dincolo de aceste cuvinte mari, respectabile? Dincolo sau in spatele lor sunt oameni. Oamenii au temeri, nelinisti, ingrijorari, complexe, frustrari, vise reprimate. Oameni prinsi intr-o competitie si o goana bizara, numind agitatia lor “dinamsm” si incapacitatea de a simti pacea interioara “dorintǎ de dezvoltare”.
Am senzatia acuta cǎ oamenii au uitat (unu, poate, n-au stiut niciodata) ca a iubi este o mare, o uriasa placere. Iubesti nu pentru a obtine ceva in schimb, ci pentru a experimenta bucuria. Cand iubesti, tu esti primul care castigi, iubirea e binefacatoare in primul rand pentru tine. Este o energie care circula prin tine, te curata, te purifica, te inalta, te armonizeaza, te limpezeste.

Iubirea este cea mai profitabila afacere. Cand iubesti, castigi intotdeauna. Ma refer la iubirea autentica, adica atunci cand iubesti din toata inima. Cand iubesti cu inima indoita, cand iubirea este amestecata cu gelozie, dominatie, teama de singuratate sau anxietate de abandon, nu castigi nici tu, nici celalalt. Cand iubesti cu adevarat nu ai cum sa fii divizat, este o contradictie in termeni. E ca si cum ai spune ca cercul are coifuri. Nu are! Doar mintea ta are, pentru ca nu s-a armonizat suficient.

Iubirea autentica te face frumos, atragator, apt pentru a fi iubit. N-ai observat? Oamenii care iubesc sunt foarte frumosi. Ceva radiaza din fiinta lor, iubirea pe care o emana ii face atragatori. Cum ai putea sa fii atras de un om neiubitor, din care nu emana nimic? Nu ai cum! EI este gol, o fantana fara apa, la care nu vine nimeni sa bea, pentru ca nu are ce. Iubirea inseamna abundenta, daruire, impartasire, generozitate. Iubirea nu este meschina! Iubirea nu face calcule contabile, adunari si scaderi. In iubire nu exista datorii, reesalonari, compensari de plati.

Iubirea ofera si uita ca a oferit! Iubirea nu are memorie. Daca o intrebi, te intreaba la randul ei: “Am facut eu asta? Cand oare?” Iubirii ii lipseste aceasta constiinta de sine. Un om care iubeste nu stǎ sa evalueze: “Acum sunt iubitor”. Iubirea este actiune spontana, cu o minte nedivizata. Este curgerea minunata a unui fluviu pe marginea caruia nu sta nimeni care sa faca ordine.

Cred ca aceasta este caracteristica distinctiva a iubirii pure. In Iubirea adevarata nu mai exista EU! De aceea nici nu cred ca un om poate iubi un alt om (sau alta fiinta). Un om, cel mult, poate ridica barierele din calea iubirii, dandu-i voie sa se manifeste prin el. Cand tragi jaluzelele si in camera ta intra lumina, nu tu creezi lumina. Lumina vine de la Soare si tu doar ii dai voie sa intre in casa ta.
Tot asa cum lumina vine de la Soare, cred ca Iubirea vine de la Dumnezeu. Asta inseamna ca atunci cand iubesti cu adevarat, Dumnezeu se exprima prin tine! Nu tu iubesti, ci Dumnezeu iubeste prin tine.

Cine castiga aici? Castigi tu pentru ca ai imensul privilegiu de a fi strabatut de iubirea de Dumnezeu. Castiga celalalt, la care ajunge iubirea lui Dumnezeu. Si, de ce nu, castiga si Dumnezeu, care are sansa sa se exprime in lumea materiei pentru a o innobila.
De aceea cred ca doi oameni care se iubesc sau un om care iubeste un alt om sau alta vietate sunt temporar in contact cu Constiinta lui Dumnezeu, pe care nu mi-o inchipui altfel decat infinit de iubitoare. De aceea i-as incuraja la nesfarsit pe oameni sa-si permita sa iubeasca si sa-si exprime iubirea, sa identifice toate obstacolele si prostiile sociale (prejudecati, norme, false valori morale sau religioase) care stau in calea iubirii si sa le inlature pentru a se bucura de singurul medicament care ii face cu adevarat sanatosi, elaborat dupa o reteta secreta din farmacia divina.

Cand sunt patrunse de iubire, relatiile de cuplu devin relatii terapeutice. Cei doi parteneri se vindeca de o parte din ranile copilariei, invata generozitatea, descopera si invata sa accepte diferentele.
Ce te faci, insa, intr-o relatie, atunci cand nu iubesti din tot sufletul? Negociezi, te targuiesti, transformi relatia in business. Oferi cu inima stransǎ, pui conditii, stabilesti termene limitǎ. In acesti parametrii economici este imposibil ca relatia sa prospere.
Cand are ceva de oferit, iubirea ofera din toata inima si nu se mai uita inapoi pentru a face masuratori. Ce a fost a fost. Iubirea nu intoarce capul pentru a face socoteli. Nu are studii de contabilitate, nici de istorie, nici de arheologie. Ea exista si se manifesta acum. Maine s-ar putea sa nu mai fie aici. Bucuria de acum este unicǎ si irepetabila. Maine va disparea sau va fi mai mare sau va fi altfel. Acest lucru nu este important. Important este sa fii conectat la bucuria de acum, sa o exprimi fara teama, fara conditii, complet. Experimentata astfel, iubirea este o forta colosala.
Adrian Nuta

Loading...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.