Exista doua feluri de placeri : fizice si ale spiritului

Exista doua feluri de placeri. Bolile pun piedici placerilor fizice, dar nu le alunga; ba chiar, la o privire mai atenta, le stirnesc. Daca cineva este insetat, ii place mai mult sa bea; mincarea este mai placuta pentru cel flamind; tot ceea ce se primeste dupa un rastimp de abstinenta se ia cu mai mare lacomie. Pe de alta parte, niciun medic nu-i interzice bolnavului placerile spiritului, care sint mai mari si mai sigure. Cine aspira la acestea si le cunoaste bine, priveste cu dispret toate mingiierile simturilor.

„O, bietul bolnav!” Si de ce? Pentru ca nu-si poate amesteca gheata in vin? Pentru ca nu-si poate pastra bautura proaspata, pregatita intr-o cupa larga, adaugindu-i bucati de gheata? Pentru ca nu-i sint deschise dinainte, chiar la masa, scoicile din lacul Lucrinus? Pentru ca, in vreme ce cineaza, nu are imprejuru-i freamat de bucatari care sa aduca si cuptoarele odata cu legumele? Dezmatul a inventat de-acum si aceasta: ca nu cumva bucatele sa ajunga sa fie doar caldute, iar cerul gurii deja ingrosat sa le simta prea putin calde, bucataria vine laolalta cu cina. „O, bietul bolnav!” Va minca atita cit va putea sa mistuie: nu i se vor mai pune dinainte mistreti intregi– alungati de altfel de la masa ca fiind o carne prea putin pretuita –, nu i se vor ingramadi pe platouri bucati de piept de pasare (caci sa le vezi intregi ti-ar intoarce stomacul pe dos). Ce rau e in toate astea? Vei minca asa ca un bolnav, ba chiar, in sfirsit, ca un om sanatos.

Toate aceste neplaceri le vom indura insa de bunavoie, fierturile, apa calda si toate celelalte ce par de nesuportat sclivisitilor vlaguiti de placeri si bolnavi mai mult la spirit decit la trup. Toate acestea vor inceta, daca vom intelege hotarele binelui si raului; numai atunci nu vom mai fi dezgustati de viata si nici inspaimintati de moarte. Nu poate fi scirbit de viata cel care le cerceteaza pe toate – felurite, insemnate, divine: cel care traieste molesit in trindavie ajunge de obicei sa urasca viata. Daca cineva scruteaza natura, adevarul, atunci nu va fi niciodata plictisit; numai lucrurile calpe satura pina la dezgust. Iar apoi, daca vine moartea ori il cheama, chiar daca este timpurie, chiar daca ii reteaza viata la jumatate, el a adunat de-acum roadele unei existente indelungate. Cunoaste mare parte din natura; stie ca valorile morale nu sporesc odata cu trecerea timpului: numai oamenilor care isi masoara viata dupa placeri desarte si, de aceea, fara capat, orice viata li se pare, obligatoriu, scurta.

loading...

Invioreaza-te cu gindurile acestea si, intre timp, citeste cu atentie scrisorile mele. Va veni pina la urma o vreme in care vom ajunge din nou sa traim impreuna; oricit de scurt ar fi rastimpul, daca ne folosim bine de el, va dura mult. Caci, dupa cum spune Posidonius, „o singura zi din viata unui om cultivat este mai lunga decit cea mai indelungata existenta a unui neghiob.” Pina atunci, tine-te cu tarie de regula aceasta: nu da indarat dinaintea intimplarilor potrivnice, nu te increde in cele prielnice, tine-ti dinaintea ochilor bunul-plac al sortii, de parca ar urma sa implineasca tot ce poate sa implineasca. Orice este asteptat vreme indelungata devine mai usor de suportat. Ramii cu bine.
Seneca

loading...

Related:  Atasamentul , rezistenta la schimbare
Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.