Sa nu ne mai spunem: daca am fi stiut!

…Din punct de vedere intelectual, oamenii inteleg perfect unde se afla binele si raul pentru ei si semenii lor, dar ei continua sa comita aceleasi greseli. Este greu de acceptat, dar asa stau lucrurile. Li se explica, ei inteleg, ei sunt de acord, dar se comporta exact contrar afirmatiilor facute. De ce? Fiindca nu este de ajuns sa te adresezi intelectului lor, trebuie atinse alte fibre in ei. Nu putem sa ne incredem prea mult in cineva care spune: „Da, eu inteleg”, pentru ca, daca sentimentele si dorintele sale il imping intr-o directie diferita, el se va indrepta acolo.

Asadar, eu nu imi fac iluzii, eu stiu ca posibilitatile unui Maestru Spiritual sunt limitate: sarcina sa este sa lumineze fiintele, sa le faca sa inteleaga cum pot ele sa iasa din mlastinile in care s-au cufundat si sa le descrie regiunile minunate ce le asteapta, daca reusesc, dar Maestrul nu le poate schimba gusturile si nevoile. Pe acestea, numai discipolii insisi au puterea sa o faca, simtind ca in aceasta schimbare isi vor gasi mantuirea . In realitate, chiar daca ei reusesc sa o simta, este inca insuficient. Da, chiar daca ei isi doresc din tot sufletul sa se angajeze pe calea luminii, o a treia dificultate apare, cea mai ingrozitoare: ceva din ei ce se numeste obisnuinta se opune acestei schimbari de directie.

Eu va voi da un exemplu foarte simplu. La televizor se prezinta o emisiune despre foametea din Africa: toti telespectatorii inteleg ca ar trebui facut ceva, fiindca este inuman ca oamenii sa fie lasati sa sufere astfel. Multi dintre ei vor fi tulburati si spectacolul acestor suferinte ii va face sa aiba lacrimi in ochi. Dar, daca li se spune acum: „Iata ce puteti face pentru ca aceste popoare sa aiba din ce sa se hraneasca”, cati dintre ei vor accepta sa-si paraseasca linistea, obiceiurile? Cati se vor decide sa foloseasca banii rezervati confortului, placerilor proprii, chiar partial, pentru a-i usura pe acesti nefericiti? Ei bine, la fel se intampla si atunci cand este cazul sa ne schimbam viata: gandul si sentimentul pot fi de acord, dar este o cale lunga pana cand vointa va reusi sa invinga proastele obiceiuri, lenea, egoismul.

Eu stiu ca unii gandesc cand ma asculta sau imi citesc cartile: „Oh, sarmanul! Cum poate el sa creada ca este usor sa ii antrenezi pe oameni pe calea intelepciunii, a dreptatii, a iubirii?…” Nu, eu nu cred ca este usor, eu nu sunt atat de naiv, eu vorbesc pentru a-i lumina pe cei care au venit sa ma asculte, fiindca orice schimbare interioara incepe prin intelegere, dar eu stiu foarte bine ca restul nu depinde de mine: eu nu pot sa ii fac sa iubeasca adevarul pe cei care prefera iluziile.

Chiar si pentru cel care descopera adevarul, care iubeste adevarul, se poate spune ca abia acum incep cu adevarat greutatile. Aceste greutati eu le-am descoperit mai intai in mine. Eu am inteles ca putem primi lumina, sa iubim lumina, dar cand este cazul sa supunem materia psihica in fata acestei lumini de care sa se impregneze, oh, Doamne, este ceva foarte lung, foarte greu! Ea este supusa si se lasa o clipa modelata, apoi dintr-odata rezista, se revolta si preia din nou conducerea. Si astfel, totul trebuie luat de la inceput. Totusi, nu trebuie sa ne descurajam, deoarece aceasta materie incepe, incet- incet, sa cedeze. Din moment ce intelegerea si iubirea exista, implinirea trebuie sa vina intr-o buna zi. In tot cazul, ceea ce este sigur, este ca fara intelegere si iubire va fi inutil sa speram la cea mai mica realizare.

A intelege unde se afla binele si a dori acest bine nu poate fi usor, dar este totdeauna mai putin dificil decat a treia etapa: silinta. Fiecare poate admite ca este de preferat sa fii sobru, sa ramai fidel sotului sau sotiei, sa-ti stapanesti starile de furie, sa actionezi in mod cinstit si sa-ti doresti cu sinceritate sa reusesti, dar cand tentatia apare, cum sa nu ii cazi prada? Pentru a rezista, trebuie ca problema sa fie limpede in cele trei planuri ale intelectului, inimii si vointei, iar cel mai greu este sa antrenezi vointa pentru a-ti schimba obiceiurile.

Un obicei prost este ca un cliseu ce se imprima asupra corpurilor noastre subtile . De indata ce s-a imprimat, el se reproduce la infinit. Chiar daca apoi ne regretam greseala, nu ne foloseste la mare lucru, o repetam… iar apoi o regretam din nou… Exista o inlantuire fara sfarsit de greseli si remuscari. A lupta, a plange, a te cai este deseori ineficace, fiindca remuscarea isi are si ea inscrisa propriul cliseu, ea apare dupa greseala, dar nu ajuta la corectarea acesteia. Este ca si cum greseala si remuscarea ar fi doua entitati intre care nu exista nici un contact. Ele se urmeaza, atata tot. Veti spune: „Aceasta se intampla pentru ca omul este slab!” Da, el este slab; el este slab fiindca el este ignorant. In ziua cand va avea lumina, el va reusi sa-si biruiasca proastele obiceiuri.

Ce este atunci de facut? Sa inlocuim cliseul, adica sa inlocuim proastele obiceiuri, concentrandu-ne in mod constient, incet-incet, sa avem alte ganduri, alte sentimente, si mai ales sa facem alte gesturi. Acestea constituie noi inregistrari, noi clisee ce vor reusi sa le neutralizeze pe celelalte. Ele nu le vor sterge, fiindca in natura nimic nu se sterge, dar ele se vor suprapune celorlalte si vor fi cele care vor actiona.

Un barbat mi-a marturisit intr-o zi ca era atras in mod irezistibil de toate tinerele fete; el isi dadea seama cat de periculos era acest fapt, dar el nu stia cum sa lupte impotriva acestei tendinte si mi-a cerut parerea. Iata ce l-am sfatuit: „Cautati sa intalniti o tanara care va lasa mai degraba indiferent, in acest caz va puteti stapani mai bine, si va veti putea obisnui in mod constient sa pastrati distanta. Veti intalni apoi o alta, apoi inca una, si veti continua sa actionati corect. Astfel, incet-incet, veti inscrie in dumneavoastra o noua atitudine, ea va prelua conducerea, iar cand va veti afla in fata unei tinere care va facea sa va pierdeti mintile, veti ramane ireprosabil. Fiti, insa, vigilent, continuati sa va exersati cu acelea care nu va tenteaza”.

Or, ce se intampla in general? Exact contrariul: ne precipitam spre persoanele si lucrurile ce le consideram placute, indepartandu-ne de celelalte. Pentru a invinge o tentatie, o slabiciune, trebuie sa incercati sa inlocuiti obiectul periculos printr-un altul care va este inofensiv; noile clisee ce le veti imprima astfel va vor ocroti. Chiar daca nu sunteti expusi unor tentatii ce va vor distruge daca le-ati ceda, trebuie sa va ganditi mereu sa creati noi clisee, mai bune, pentru a progresa.

Stiti voi oare ca diavolul este cel care – sa il numim diavol! – impinge deseori fiintele sa se caiasca, cu niste forte proaspete, cu o tenacitate reinnoita, pentru ca ele sa urmeze calea greselii? Ah, nu, desigur nu o stiti. Regretand, plangand, intariti dorinta de cealalta parte; este ca si cum, in aceste lacrimi si regrete, dorintele s-ar alimenta pentru a se dezlantui din nou. Da, aceasta este natura umana, iar cel care nu ii cunoaste ocolisurile si capcanele va gresi in continuare.

Multe persoane isi inchipuie ca actioneaza conform binelui ce il inteleg si il iubesc! in realitate, ele procedeaza exact invers, dar este imposibil sa le facem sa recunoasca. De ce? Fiindca ele isi inchipuie ca este indeajuns sa accepte mental o idee, dorindu-si realizarea ei, pentru a reusi. Ei bine, nu, din nefericire nu, tocmai aici incepe aspectul cel mai dificil. Iata de ce una dintre primele calitati ale discipolului este luciditatea.

Este de preferat sa te comporti bine, dar a te comporta rau nu constituie inca cel mai grav lucru. Cel mai grav este sa nu constientizezi. Cel care este incapabil sa vada ca a actionat gresit este cuprins de niste contradictii de nedescurcat. El se confrunta cu niste esecuri, este respins de ceilalti si nu intelege de ce: el se credea ireprosabil, el era convins ca ceilalti il aprobau, chiar il admirau. El este tulburat de ceea ce i se intampla, el isi inchipuie ca intreaga lume i se impotriveste, ceea ce ii influenteaza in mod negativ gandurile si sentimentele: el se revolta, iar in aceasta revolta isi pierde lumina si iubirea. Se intampla astfel deoarece el refuza sa admita ca nu a reusit sa infaptuiasca lucrarea in cel de-al treilea plan: realizarea.

Este aproape inutil sa te angajezi in viata spirituala atat timp cat nu ai inteles cat de incapatanata este natura inferioara a omului si cata vigilenta, umilinta, abnegatie cere lucrarea de efectuat asupra ei . Multe persoane isi inchipuie ca se vor transforma repede fiindca au intalnit un invatamant spiritual. Ah, nu, stapanirea vietii psihice este cu mult mai dificila decat si-o inchipuie ele! Desigur, exista in fiecare fiinta umana aceasta capacitate de reinnoire, de regenerare, de divinizare, dar este un proces foarte lent, iar ceea ce fiecare poate realiza in aceasta existenta depinde de lucrarea deja inceputa in incarnarile anterioare .

Celui care nu constientizeaza greutatile ce le intalneste inevitabil in viata spirituala ii este imposibil sa progreseze, ii este si mai imposibil sa ii ajute pe altii: in fata putinelor rezultate el se va descuraja foarte repede. Un instructor, un ghid spiritual explica, repeta, el are impresia ca este inteles; iata insa ca aceia care spun ca il urmeaza fac exact contrariul a ceea ce pareau ca au inteles. Cum sa nu obosesti, sa nu te descurajezi, si chiar sa nu te enervezi odata cu trecerea timpului? Or, calitatea unui instructor este stabilitatea, rabdarea, indulgenta.

Aceasta stabilitate, aceasta rabdare si aceasta toleranta atat de indispensabile ne sunt oferite de exemplul soarelui . Asadar, asemenea soarelui, un ghid spiritual trebuie sa-si ofere lumina, iar apoi cei pe care i-a luminat fac ceea ce pot… Eu privesc zilnic soarele si vad ca el nu se supara, el nu se intuneca, el nu se descurajeaza sub pretext ca oamenii nu stiu sa ii aprecieze si sa ii foloseasca lumina. Astfel, si eu imi spun ca nu trebuie sa ma supar, nici sa ma descurajez, nici sa ma intunec.

Eu nu am nevoie sa mi se explice cat de greu este sa ii ajuti pe oameni sa se indrepte. Chiar atunci cand isi spun discipoli, ei isi inchipuie ca stiu mai bine decat Maestrul lor ce este bun pentru ei. Ei doresc sa-si faca experientele si le fac. Dupa o vreme, cand au fost indeajuns brutalizati si deceptionati de viata, ei inteleg in sfarsit. In acel moment, ei vor sa ii faca sa profite si pe ceilalti de aceasta cunoastere nou dobandita, dar de ce i-ar asculta ceilalti? Si acestia doresc sa-si traiasca experientele. Iata de ce altii profita foarte rar de intelepciunea pe care unii au castigat-o cu pretul atator stradanii.

Trebuie ca oamenii sa fie foarte bine loviti de viata ca sa admita ca inteleptii spun adevarul. Iata-i la randul lor devenind niste intelepti. Dar cei care vor cauta sa beneficieze de intelepciunea lor nu sunt numerosi. De aceea fiecare noua generatie repeta greselile precedentei. Este adevarat pentru indivizi, este la fel de adevarat si pentru colectivitati. Cine vrea sa inteleaga cu adevarat lectiile istoriei?

O lumina va este oferita, ea va lumineaza drumul. Hotarati-va sa pasiti. Iisus spunea: „Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul”. Aceasta lumina despre care vorbeste Iisus nu este desigur cea a zilei prin opozitie cu intunericul noptii; ea reprezinta conditiile interioare si exterioare favorabile ce ne sunt date pentru a progresa.

Cand s-au cufundat in greutati si incercari, multe persoane isi constientizeaza deodata ignoranta, slabiciunea si isi spun: „Daca as fi stiut!…” Ele ar fi putut sti, fiindca toate conditiile le-au fost oferite la un moment dat pentru a invata sa se exerseze, sa se intareasca; dar ele au neglijat aceste conditii favorabile: viata spirituala cere niste eforturi, dar alte activitati, alte preocupari le-au parut in acel moment mai importante. „Acum este prea tarziu?”, va veti intreba. Nu, niciodata nu este prea tarziu, drumul vietii este lung, infinit, si alte conditii va vor fi oferite in aceasta existenta sau in alta. Asadar, incercati sa nu le lasati sa treaca, pentru a nu va mai spune inca o data: daca as fi stiut!…

O.M. Aivanhov

Loading...

Related:  Sublimarea fortei sexuale

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.