Mai intai de toate trebuie sa intelegi de ce esti nefericit

nefericitMulti oameni vin la mine, imi spun ca sunt nefericiti si imi cer o metoda de meditatie. Eu le raspund: „Mai intai de toate trebuie sa intelegi de ce esti nefericit. Aceasta este conditia de baza. Daca nu vei inlatura cauzele elementare care te-au facut sa fii nefericit, orice metoda de meditatie ti-as da nu te va ajuta prea mult”.

Un om ar fi putut fi un dansator minunat, dar este nevoit sa stea intr-un birou, inconjurat de dosare. Cel mai mult pe lume i-ar fi placut sa danseze, dar este nevoit sa faca o balanta contabila. Dupa care vine la mine, imi spune ca este nefericit si imi cere o metoda de meditatie! Nu am cum sa-l ajut. Cu ce l-ar putea ajuta acea metoda de meditatie, daca va ramane acelasi om, daca va continua sa faca bani in detrimentul visurilor sale? Singurul lucru pe care il poate face meditatia in acest caz este sa il ajute sa se relaxeze, sa isi suporte mai usor nefericirea.

Asta face meditatia transcendentala si asa se explica uluitorul ei succes in Occident. Maharishi Mahesh Yogi le repeta continuu oamenilor: „Aceasta meditatie te va ajuta sa devii mai eficient in ceea ce faci, sa ai un succes mai mare in viata. Daca esti un comis voiajor, te va ajuta sa vinzi mai multe produse”. Iar americanii sunt atat de innebuniti dupa eficienta. Ei ar fi dispusi sa piarda totul numai de dragul de a fi eficienti. Asa se explica succesul acestei metode.

Da, meditatia va poate ajuta sa va relaxati putin – este ca un tranchilizant. Repetarea continua a unei mantra-e, a unui singur cuvant, modifica alchimia cerebrala. Mantra devine un sedativ sonor. Te ajuta sa iti diminuezi starea de stres, astfel incat maine sa devii chiar mai eficient decat astazi, sa invingi in marea competitie, dar nu te ajuta in nici un fel sa te transformi pe tine insuti.

Poti sa repeti o mantra, poti practica o anumita meditatie, care te va ajuta sa faci mici schimbari in viata ta, dar nu te va ajuta niciodata sa te transformi pe tine insuti.

De aceea, eu nu ii chem la mine decat pe cei indrazneti, pe cei dispusi sa isi schimbe viata de la temelie, gata sa puna totul in joc pentru a-si atinge telul. De fapt, voi nici nu aveti ce pune in joc – doar nefericirea voastra. Oamenii se cramponeaza insa si de aceasta.

Am auzit o gluma:

Intr-o unitate militara aflata in mijlocul desertului, un pluton de soldati s-a intors la baza dupa ce a marsaluit o zi intreaga sub soarele arzator.
– Ce viata! s-a plans unul dintre soldati. Sa mergi mile intregi, sub comanda unui sergent care se crede Attila, fara femei, fara bautura, fara permisii – si peste toate, sa ai si cizme cu doua numere mai mici!
– Pentru ca nu vrei sa renunti la ele, amice, i-a raspuns vecinul. De ce nu le schimbi?
– Nici prin cap nu-mi trece, a venit raspunsul. Scoaterea lor din picioare este singura placere reala pe care o mai am.

Ce altceva aveti voi de pus in joc? Doar suferinta voastra. Singura placere pe care o aveti este sa vorbiti despre ea. Priviti-i pe cei care se plang tot timpul: fetele li se transfigureaza! Sunt dispusi chiar sa plateasca pentru aceasta placere. Se duc la psihanalist si ii dau o gramada de bani pentru a-i povesti suferintele lor! Cel putin, cineva ii asculta cu atentie, iar asta ii face fericiti.

Oamenii vorbesc la nesfarsit de suferintele lor. Ajung chiar sa le exagereze, sa le decoreze, pentru a le face sa para mai mari, chiar mai mari decat viata in anumite cazuri. Nimeni nu ar putea suporta asa ceva. De ce procedeaza astfel? Pentru ca oamenii se agata numai de ceea ce cunosc, de ceea ce le este familiar. Viata lor nu este alcatuita decat din suferinta. Nu au nimic de pierdut, dar se tem ingrozitor sa nu piarda ceea ce au!

Personal, pun fericirea pe primul loc. Eu nu cred decat in bucurie, in atitudinea de sarbatoare, in filozofiile afirmative. Bucurati-va de ceea ce faceti! Daca nu va puteti bucura, faceti altceva. Nu mai asteptati nici un minut. Voi nu faceti decat sa il asteptati pe Godot, dar Godot nu va veni niciodata. Va risipiti singuri viata. Pentru cine? Pentru ce? Ce anume asteptati?

Daca intelegi ca esti nefericit din cauza unui anumit model de viata, toate vechile traditii se vor repezi asupra ta si iti vor spune: „Gresesti!” Eu spun altceva: modelul de viata este gresit. Incercati sa sesizati diferenta. Nu voi gresiti, ci modelul de viata pe care il aveti, pe care l-ati invatat, este gresit. Motivatiile pe care ati invatat sa vi le insusiti nu va apartin. De aceea, ele nu va pot implini destinul, caci se impotrivesc naturii voastre.

Politistul satului si-a vazut fiul intorcandu-se acasa dupa o partida de pescuit.
– Ai avut ceva noroc, fiule? l-a intrebat el.
– Da, tata, i-a raspuns pustiul, deschizandu-si cosul pentru a-i arata o duzina de pastravi superbi.
– Grozav! Si unde i-ai prins?
– Ceva mai jos. E un teren acolo pe marginea caruia scrie: „Teren privat”, dupa care treci pe langa un semn pe care scrie: „Cei care trec acest gard vor fi actionati in instanta” si ajungi astfel la un iaz pe marginea caruia scrie: „Pescuitul interzis”. Acolo i-am prins.

Retineti: nimeni nu poate lua aceasta decizie in locul vostru. Toate aceste indicatoare, toate comenzile pe care vi le dau altii, toata morala pe care v-o impun, nu fac decat sa va ucida. Voi sunteti cei care trebuie sa decideti singuri, sa va luati propria viata in maini. In caz contrar, viata va bate la usa voastra, dar nu va va gasi niciodata acasa. Veti fi intotdeauna in alta parte.

Daca ar fi trebuit sa fii un dansator, viata vine si bate la poarta teatrului, convinsa ca te va gasi acolo, ca intre timp ai devenit un dansator. Tu te-ai facut insa bancher, asa ca nu esti la teatru. De unde sa stie viata ca te-ai facut bancher? Dumnezeu vine la tine asa cum si-ar dori sa fii. El nu cunoaste decat o singura adresa, dar nu te gaseste niciodata la ea, caci tu te ascunzi in alta parte, sub o alta masca, sub un alt nume, sub cine stie ce infatisare care nu ti se potriveste.

Cum sa te gaseasca Dumnezeu? El pleaca mai departe, in cautarea ta. Iti stie numele real, dar tu l-ai uitat. Iti stie adresa reala, dar tu nu ai locuit niciodata acolo. Te-ai ratacit, caci i-ai permis acestei lumi sa te atraga in alta parte decat iti este locul.

Dumnezeu nu te poate gasi decat intr-un singur mod: atunci cand infloresti, cand devii ceea ce dorea el sa fii. Pana cand nu iti vei gasi aceasta spontaneitate, pana cand nu te vei simti in elementul tau, nu vei putea fi fericit. Iar fara fericire, nu poti trai o stare de meditatie.

De unde credeti ca a aparut aceasta idee, ca meditatia te face fericit? Simplu: ori de cate ori au gasit un om fericit, oamenii au constatat ca acesta are o minte meditativa. Cele doua principii sunt strans legate. Un om care traieste intr-un mediu meditativ emana intotdeauna o fericire vibranta. De aceea, in mintile oamenilor fericirea a devenit asociata cu meditatia. Ei s-au gandit: probabil, daca meditezi, devii fericit. In realitate, lucrurile stau exact pe dos: meditatia nu apare decat daca esti fericit.

A fi fericit este insa dificil, in timp ce a invata sa meditezi este usor. A fi fericit inseamna a-ti schimba dramatic viata – caci nu mai ai timp de pierdut. Este nevoie de o schimbare brusca, abrupta, de o discontinuitate.

Asta inteleg eu prin sannyas: o discontinuitate fata de trecut. Un fulger subit, in urma caruia mori si renasti de la zero. Iti incepi din nou viata, ca si cum nu ar fi existat niciodata un model impus de societate, de parinti, de stat. Incepi sa faci ceea ce ar fi trebuit sa faci demult, daca nu te-ar fi distras altii, ceea ce ai fost predestinat sa faci.

Trebuie sa renunti la modelele care ti-au fost impuse si sa-ti descoperi propriul model de viata.

Nu trebuie sa te atasezi prea tare de bani, caci acestia reprezinta cea mai mare amagire, in detrimentul fericirii. Si culmea ironiei face ca oamenii sa creada ca daca vor da de bani, vor fi mai fericiti. Banii nu au nimic de-a face cu fericirea. Daca esti fericit si ai bani, iti vei folosi banii pentru a fi si mai fericit. Daca ai bani si esti nefericit, ii vei folosi pentru a deveni si mai nefericit. Banii nu reprezinta decat o forta neutra.

Retineti: eu nu am nimic impotriva banilor. Nu doresc sa ma intelegeti gresit. Nu am nimic impotriva nimanui. Banii nu reprezinta decat un instrument. Daca esti fericit si ai bani, iti vei folosi banii pentru a fi si mai fericit. Daca ai bani si esti nefericit, ii vei folosi pentru a deveni si mai nefericit, caci ce poti face cu banii? Ei nu pot face decat sa-ti intareasca modelul de viata, oricare ar fi acesta. Daca esti nefericit si dispui de putere, ce vei face cu puterea ta? Te vei otravi singur, devenind si mai nefericit.

Oamenii alearga insa dupa bani cu o disperare demna de o cauza mai buna, convinsi ca acestia le vor aduce fericirea. Ei alearga dupa respectabilitate, ca si cum aceasta le-ar putea aduce vreodata fericirea. Daca intrebi pe cineva, iti va spune ca este dispus sa isi schimbe modul de viata in orice moment, dar nu are banii necesari pentru aceasta.

Cand dati de bani, voi nu mai sunteti voi insiva. Parca va ia Dumnezeu mintile.

Asa actioneaza oamenii orientati catre lumea exterioara. In viziunea mea, nu cei care au bani sunt neaparat oameni orientati catre lumea exterioara, ci cei care sunt dispusi sa isi schimbe pe loc motivatiile atunci cand dau de bani. Oamenii saraci nu sunt neaparat religiosi. Cu adevarat religiosi sunt doar cei care nu isi schimba motivatiile atunci cand dau de bani.

Saracia nu este echivalenta cu spiritualitatea. La fel, bogatia nu este neaparat echivalenta cu materialismul.

Modelul materialist de viata este cel in care banii sunt mai importanti decat orice altceva.

Cel spiritual este modelul in care banii sunt folositi pentru diferite scopuri, fara a influenta cu nimic individualitatea celui care ii foloseste sau starea lui de fericire. El stie perfect cine este si incotro se indreapta, iar banii nu il pot distrage de la acest obiectiv. Daca veti trai in acest fel, veti constata ca viata voastra capata parfumul meditatiei.

Din pacate, toata lumea a uitat – undeva, pe drum – de acest model. Voi ati fost educati de oameni care nu au cunoscut adevarul, care au trait in amagire. Nu ii urati! Lasati compasiunea pentru ei sa va umple inimile. Eu unul nu-i condamn. Parintii, profesorii de scoala, cei universitari, liderii societatii – cu totii au fost oameni nefericiti. Ei au creat un model al nefericirii si v-au educat in functie de el.

Voi nu v-ati luat inca viata in propriile maini. Perpetuati acelasi model al suferintei in care ati fost educati, fara sa va dati seama ca puteti proceda si altfel.

– Osho

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.