Limbajul iubirii. Felul in care vorbim

Iubirea inseamna bunatate. Daca dorim sa ne exprimam iubirea verbal, este bine sa rostim vorbele pe un ton frumos. Acest lucru se refera la felul in care vorbim. Aceeasi propozitie poate avea doua intelesuri diferite, in functie de felul in care o spunem. Atunci cand este spusa cu bunatate si tandrete, afirmatia ”te iubesc” poate fi o expresie reala a iubirii. Pe de alta parte, formula ”te iubesc?”, cu un semn de intrebare la sfarsit, schimba intregul inteles al cuvintelor respective. Uneori, cuvintele nostre spun una, iar tonul spune alta. Transmitem mesaje cu dublu inteles. De obicei, partenerul le interpreteaza in functie de tonul vocii si nu de cuvintele pe care le folosim.

O afirmatie precum: ”Mor de nerabdare sa spal vasele diseara”, rostita pe un ton batjocoritor, nu va fi perceputa niciodata ca o expresie a iubirii. Pe de alta parte, putem impartasi suferinta, durerea si chiar mania intr-o maniera pozitiva, acest lucru devenind o expresie a iubirii. O afirmatie precum: ”Sunt dezamagit si ranit ca nu te-ai oferit sa ma ajuti in seara asta”, rostita pe un ton deschis si bland, poate fi o expresie a iubirii. Persoana care vorbeste vrea sa-i transmita celuilalt ce simte. Impartasindu-si sentimentele, ea face un pas spre consolidarea relatiei. De fapt, incearca sa aduca in discutie o problema si sa gaseasca o solutie. Aceleasi cuvinte, dar spuse pe un ton aspru, rastit, nu mai reprezinta o expresie a iubirii, ci devin osanditoare.

Conteaza foarte mult cum vorbim. Un intelept spunea candva: ”Un raspuns rostit pe un ton bland poate adesea sa intoarca mania din drum”. Daca partenerul este manios si suparat si-ti arunca doua-trei vorbe grele, iar tu vrei sa-i raspunzi cu iubire, nu trebuie sa-i vorbesti la fel, ci pe un ton bland. Este bine sa privesti ceea ce-ti spune ca pe o informatie referitoare la sentimentele lui. Lasa-l sa-ti spuna ce-l doare, ce-l supara si cum percepe el lucrurile. Incearca sa te pui in situatia lui si sa vezi lucrurile din perspectiva sa, iar apoi spune-i cu blandete, ca-l intelegi. Daca ai gresit cu ceva fata de el, maturiseste-ti greseala si cere-ti iertare. Daca partenerul percepe lucrurile diferit fata de cum le justifici tu, explica-i totul pe un ton calm. Este bine sa fii calm si impaciuitor, nu sa-ti impui punctul de vedere ca singura cale logica de interpretare a situatiei date. Asa iubesc oamenii maturi. Aceasta este iubirea la care ar trebui sa aspiram, daca vrem o casnicie implinita.

loading...

In dragoste nu este sanatos sa tinem evidenta greselilor celuilalt. In dragoste nu e bine sa ne legam mereu de greselile din trecut. Nimeni nu-i perfect. In casnicie, nu facem intotdeauna ceea ce-i mai bine si nici ceea ce s-ar cuveni. Uneori, facem si spunem lucruri care ii ranesc pe partenerii nostri. Nu putem sterge trecutul cu buretele. Putem doar sa-l acceptam si sa ne recunoastem ca am gresit. Putem sa ne cerem iertare si sa incercam sa actionam altfel in viitor. Asta-i tot ce putem face pentru a indrepta raul cauzat partenerului: sa recunoastem ca am gresit si sa ne cerem iertare. Odata ce partenerul face o greseala pe care o marturiseste si pentru care isi cere iertare, avem doua posibilitati: sa ne facem dreptate sau sa iertam. Daca alegem sa-l judecam pe celalalt si cautam cu orice pret sa ii platim cu aceeasi moneda, ne transformam in judecatori, iar partenerul devine inculpat. In acest context, apropierea este imposibila. In schimb, daca alegem sa iertam, avem sanse sa ne apropiem unul de celalalt. Iertarea este un fel de a iubi.

Este surprinzator cat de multi oameni isi strica ziua de azi pentru greselile de ieri. Ei insista sa readuca in discutie greselile din trecut si in felul acesta isi prelungesc nefericirea, cand ar putea foarte bine sa fie fericiti.

”Nu-mi vine sa cred c-ai facut una ca asta! Ma indoiesc ca o sa te pot ierta vreodata. Nici nu-ti dai seama cat ma doare. Nu inteleg cum poti sa stai asa, indolent, dupa tot ce mi-ai facut. Ar trebui sa te pui in genunchi si sa-mi ceri iertare. Ma indoiesc c-o sa te pot ierta vreodata”. Aceste vorbe nu exprima iubire, sunt resentimentare si scot la iveala nevoia de razbunare.

Daca vrem sa avem o relatie stransa, este necesar sa ne cunoastem dorintele reciproc.

Cea mai buna solutie, in ceea ce priveste greselile din trecut, este ca acestea sa ramana de domeniul trecutului. Da, partenerul a gresit. Uneori, greselile lui te-au indurerat. Si poate ca resimti durerea chiar si acum. Dar si-a recunoscut vina si si-a cerut iertare. Nu putem sterge cu buretele ce s-a intamplat inainte, dar putem accepta ca acest lucru tine de domeniul trecutului. Putem alege sa traim in prezent, fara sa ne mai gandim la neajunsurile zilei de ieri. Iertarea nu este o simpla atitudine, este o forma de implicare. Reprezinta alegerea de a te arata ingaduitor si de a nu-i purta pica celui care te-a jignit. Iertarea este o expresie a iubirii. „Te iubesc, tin la tine si aleg sa te iert. Chiar daca inca mai sufar, nu voi permite ca lucrurile din trecut sa se strecoare intre noi. Sper sa invatam ceva din aceasta experienta. Intr-adevar, ai gresit, dar asta nu inseamna ca esti un ratat. Esti partenerul meu si vom merge impreuna mai departe”. Asta inseamna sa incurajezi pe cineva prin vorbe rostite pe un ton frumos.

Vorbele rostite cu politete

In dragoste, cerem lucruri, dar nu poruncim. Cand ii poruncesti ceva partenerului, tu devii parintele, iar celalalt, copilul. Parintele ii spune copilasului de trei ani ce se cuvine sa faca; de fapt, ce trebuie sa faca. In cazul unui copil, e indicat sa procedezi asa, pentru ca la trei ani, el nu stie inca sa navigheze pe inselatoarele valuri ale vietii. In casnicie suntem insa egali. Suntem amandoi adulti. Sigur ca nu suntem perfecti, dar suntem oameni mari si in plus, parteneri de viata. Daca vrem sa avem o relatie stransa, trebuie sa ne cunoastem dorintele reciproc.

Felul in care ne exprimam dorintele este extrem de important. Daca le rostim ca pe niste porunci este imposibil sa cream o apropiere in cuplu. Partenerul se va instraina. Atunci cand ne facem cunoscute nevoile si dorintele ca pe niste simple rugaminti, este necesar sa furnizam cateva puncte de reper, iar nu sa dam ultimatumuri. Barbatul care spune: ”Mai stii placinta aia cu mere pe care ai facut-o…ai putea sa mai faci una si saptamana aceasta? Imi place foarte mult!” ii transmite, practic, sotiei cum sa arate ca-l iubeste, deci cum sa se apropie de el. Pe de alta parte, barbatul care spune: ”N-am mai mancat o placinta cu mere de cand s-a nascut copilul. Banuiesc ca, pana nu face optsprezece ani, n-ai de gand sa mai faci alta!”, nu se comporta ca un adult, ci ca un adolescent. Partenerii care-si dau comenzi nu au cum sa se apropie unul de altul. Femeia care spune: ”Crezi ca in week-end-ul acesta ai putea sa cureti si tu santul din fata casei?” isi exprima iubirea printr-o doleanta. Dar cea care spune: ”Daca nu cureti santul, buruienile astea or s-ajunga pana-n casa! Deja-s mai mari ca gardul!” este o femeie care nu-si mai iubeste partenerul. Este numai o mama dominatoare.

Rugandu-ti partenerul sa faca un lucru, ii recunosti, de fapt, valoarea si talentul. Practic, ii arati ca are o calitate sau ca poate face un lucru valoros pentru tine. Insa atunci cand ii poruncesti ceva, te transformi din iubit in tiran. Sotia nu se va mai simti imbarbatata, ci subestimata. Exprimarea unei rugaminti ii lasa celuilalt posibilitatea alegerii. Partenerul poate alege sa-ti indeplineasca sau nu rugamintea. Iubirea este intotdeauna consecinta unei alegeri. De aceea si are atata substanta. Cand partenerul ma iubeste atat de mult, incat imi indeplineste rugamintile pe care i le comunic intr-un mod intelegator, inseamna ca-i pasa de mine, ca ma respecta, ca ma admira si ca vrea sa faca ceva prin care sa ma multumeasca. Nu putem sa-i dam comenzi partenerului, iar apoi sa ne asteptam sa fim iubiti. Sotul poate sa asculte poruncile sotiei, dar asta nu inseamna ca o iubeste. Face totul de teama sau pentru ca se simte vinovat ori in alt fel, dar nicidecum pentru c-o iubeste. In concluzie, rugamintile pot fi o expresie a iubirii, pe cand poruncile nu.

Gary Chapman

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.