Adevaratul succes si prosperitatea

Milioane de copii încep drumul vieţii fără nicio destinaţie. Ei acţionează ca nişte motoare de jucărie, ce au puţină energie, mergând fără nicio pistă, numai pentru a distruge orice le iese în cale. Astfel de călătorii fără scop în viaţă sunt proprii multor oameni, pentru ca în copilărie nu au fost niciodată îndreptaţi spre ţelul potrivit şi nu au fost bine echipaţi cu puteri sistematice pentru a-i face capabili să continue să meargă pe calea lor specifică.

In această etapă a vieţii, majoritatea oamenilor acţionează ca nişte păpuşi care sunt mişcate de mediu, de instinctele prenatale şi de destin. Niciodată nu ştiu ce roluri pot juca cu succes, nici nu-şi pot armoniza îndatoririle cu planul general al Dramei Cosmice. Milioane de oameni îşi fac datoria în viaţă ca şi cum ar fi într-o stare de somnambulism.
Fără îndoială că trebuie să-ţi descoperi calea vieţii tale, analizându-ţi copilăria şi viaţa din prezent, înainte să o apuci pripit pe calea unei direcţii greşite. Apoi, după ce îţi găseşti calea, construieşte în jurul ei toate metodele de a face bani care îţi sunt la îndemână. Metodele tale de a face bani trebuie să fie create în limitele idealului tău – altfel, poţi avea bani, dar nu şi fericire. Fericirea este posibilă numai dacă dorinţa de a face bani nu te poate ispiti să mergi pe calea greşită.

Trezeşte-te! Nu este niciodată prea târziu să pui un diagnostic vieţii tale. Analizează ceea ce eşti şi ceea ce este munca ta profundă, pentru a te putea face ceea ce vrei să fii. Ai talente şi putere pe care nu le-ai folosit. Ai toată puterea de care ai nevoie. Nu există nimic mai măreţ decât puterea minţii. Scutură-ţi mintea de obiceiurile meschine care te menţin legat de pământ. Zâmbeşte cu acel zâmbet continuu – zâmbetul lui Dumnezeu. Zâmbeşte cu acel zâmbet puternic de cutezanţă echilibrată, cu acel zâmbet de miliarde de dolari pe care nimeni nu ţi-l poate lua.

Un om împovărat cu responsabilităţi lumeşti a întrebat: „Ce loc deţine datoria pe calea bucuriei interioare?”
Sri Yogananda a spus: „A trăi iresponsabil înseamnă a trăi pentru ego, nu pentru Dumnezeu. Cu cât este mai mare înclinarea unei persoane spre împlinirea egoului, cu atât este mai slabă conştiinţa bucuriei adevărate.
Împlinirea îndatoririlor umane în viaţă poate să nu fie uşoară, şi se poate să nu îţi aducă mulţumire imediată. Atingerea bucuriei divine este o preocupare pe termen lung. Omul trebuie să rezolve îndatoririle din viaţă, nu să le evite, dacă vrea să atingă libertatea în eternitate”.

Oamenii de succes sunt cei care au curajul de a face un plan nepieritor în minţile lor cu privire la ceea ce vor sa construiască şi să producă pe acest pământ. Apoi, ca finanţatori, îşi angajează abilitatea lor creatoare, drept constructori – puterea voinţei, ca meşteşugari – atenţia lor detaliată, iar ca muncitori – răbdarea lor mentală; şi astfel se materializează visul lor.

Eşti nefericit pentru că nu vizualizezi cu îndeajuns de multă putere lucrurile măreţe pe care le vrei, sau nu-ţi foloseşti puterea voinţei, abilitatea ta creatoare, ori răbdarea pentru a le materializa. Fericirea vine odată cu capacitatea ta de a-ţi manifesta la început cele mai mici dorinţe, şi mai târziu cele mai mari visuri.

Trebuie să fii atent să nu nutreşti ambiţii nepractice în viaţă şi, în consecinţă, să petreci ani întregi rătăcind prin mocirla sărăciei şi sarcasmului din partea familiei şi a prietenilor, în timp ce vânezi o urmă de curcubeu. Creează-ţi planuri mentale ale lucrurilor mici şi continuă să le faci să se materializeze până când îţi poţi realiza şi visurile.

Fii fericit pentru realizarea totală a succeselor mici, iar atunci vei şti cum să fii un milionar al fericirii, şi apoi mai târziu să-ţi materializezi visurile mari ale vieţii tale. Nefericirea este cauzată de eşec. Poţi crea o fericire continua pentru tine nelăsând niciodată nimic să te tulbure în călătoria ta spre succes.

Swami Kriyananda scrie următoarele:
Nu există obstacole: există numai oportunităţii!

Yogananda a scris următorul eseu în sprijinul ideii lui Henry Ford de a reduce cele şase zile de lucru pe săptămână la cinci zile:
Omul este o fiinţă spirituală şi materială. El trebuie să se dezvolte spiritual prin autodisciplină, dar trebuie să fie şi eficient din punct de vedere material, dezvoltându-şi capacităţile de a face afaceri. Omul primitiv era ocupat folosindu-şi toate facultăţile sale mentale pentru a-şi satisface nevoile vieţii materiale. Timpul şi-l petrecea la vânătoare, mâncând, dormind. Omul modern încearcă în mod ştiinţific să rezolve problemele prezente ale vieţii materiale. Ceea ce omul primitiv făcea fără metodă, omul modern face metodic. Această metodă folosită pentru succesul material i-a îmbunătăţit, în mod indirect, facultăţile sale interioare.
Maeştrii din India cred în dezvoltarea directă a facultăţilor interioare ale puterii voinţei pentru a lupta împotriva tentaţiilor şi a sentimentului de slujire a semenilor.

Din moment ce Dumnezeu ne-a dat foamea şi avem un corp fizic de care să ne îngrijim, trebuie să avem bani câştigaţi în mod cinstit şi să acordăm ajutorul potrivit semenilor noştri. Viaţa de afaceri nu trebuie să fie o viaţă materială. Ambiţia afacerii poate fi spiritualizată. Afacerea nu este altceva decât a-i sluji pe ceilalţi din punct de vedere material, în cel mai bun mod posibil. Oamenii etichetează acele magazine, care încep doar de la ideea de a face bani, drept „vizuini de făcut bani”. Dar magazinele care se concentrează numai pe a sluji oamenii prin cele mai bune articole la un preţ minim sunt cele care se vor bucura mereu de succes şi care vor ajuta la dezvoltarea morală a lumii.

În acest mod oamenii ar trebui să îşi spiritualizeze ambiţia de afaceri, gândindu-se să servească nevoile potrivite ale semenilor lor. Omul ar trebui să facă bani din crearea instituţiilor filantropice care servesc nevoile publicului. Când un om câştigă mulţi bani făcându-i pe ceilalţi prosperi şi foloseşte din nou acea bogăţie pentru a-i ajuta pe alţii să se ajute pe sine, aceasta este o ambiţie spiritualizată. Părinţii bogaţi care le lasă prea mulţi bani copiilor le sufocă evoluţia câştigată de unul singur, a succesului şi a fericirii.

Sunt de acord cu domnul Henry Ford în ceea ce priveşte sprijinul ce trebuie acordat oamenilor pentru a se ajuta singuri, şi nu cu caritatea umilitoare, aducătoare de sclavie. Numai prin a avea ambiţie încununată de ideea de a servi, oamenii ambiţioşi din punct de vedere material vor găsi un motiv spiritual pentru a face bani. Fără ambiţie, noi ne mutilăm abilităţile, astfel împiedicând progresul umanităţii.

Related:  Un singur om pe lume te poate face fericit cu adevarat: cel care se reflecta in oglinda!

Un motiv pentru care oamenii din Orient au fost mai înclinaţi spre spiritual este din cauză că au luat viaţa mai uşor, au refuzat să se transforme în roboţi ai afacerii şi au avut mai mult timp pentru contemplaţie. Bineînţeles, multe persoane din Orient şi-au folosit timpul liber pentru a-şi hrăni obiceiurile de lenevie, în locul realizării spirituale, dar, ca o regulă, orientalii au o percepţie spirituală trează.

Semenii noştri din Vest şi-au folosit timpul dezvoltând numai factorii materiali şi intelectuali ai vieţii. Ei sunt prea ocupaţi ca să se bucure de roadele muncii lor materiale sau ca să cunoască pacea, relaxarea şi fericirea. Mulţi semeni din Vest sunt sclavii unor angajamente mai puţin importante şi uită de cel mai mare angajament, al contactului cu Dumnezeu, contact dătător de fericire.

Semenii din Vest trebuie să îşi facă timp. Lupta pentru viaţă este mai aprigă din cauza climatului mai rece, dar, prin folosirea pe scară largă a maşinilor, au un avantaj în faţa semenilor din Est. Ei îşi pot economisi timpul pentru a fi folosit mai puţin pe dans şi alte distracţii şi mai mult pe studiile profunde asupra vieţii. Activităţile de afaceri şi banii sunt pentru confortul omului, dar lăcomia oarbă pentru ei nu trebuie să jefuiască omul de fericire.

Nu sunt echilibrate şase zile şi nopţi pline trăite ca o maşinărie cu o parte dintr-o singură zi folosită pentru cultivarea spirituală. Săptămâna ar trebui alocată muncii, distracţiei şi cultivării spirituale – cinci zile pentru a face bani, o zi pentru odihnă şi distracţie şi o altă zi pentru introspecţie şi realizare interioară. Omul ar trebui să aibă ceva timp liber pentru sine. O zi pe săptămână – duminica – nu este îndeajuns, pentru că este singura sa vacanţă; el vrea o zi pentru odihnă şi este prea obosit pentru a medita.

Cu cinci zile lucrătoare pe săptămână, aşa cum a propus Henry Ford, oamenii pot folosi seara de vineri, sâmbăta şi duminica pentru a scăpa de mediul urban, astfel crescându-şi longevitatea. Şeful poliţiei din Chicago a spus că, dacă s-ar elimina zgomotele oraşului, longevitatea omului ar putea fi crescută cu unsprezece ani şi sistemul său nervos ar putea fi calmat. Aproape fiecare familie din America îşi poate permite o maşină şi cu ea pot ieşi din oraş în weekend, relaxându-se în locuri liniştite în natură, trăind o viaţă dublă de pustnici în pădure şi luptători pe câmpul activităţii lumeşti.

Este extrem de necesar ca proiectul de cinci zile lucrătoare pe săptămână să poată fi dus la capăt de toate concernele de afaceri. Patrioţii care iubesc adevărul ar trebui să coopereze dăruind oamenilor ziua de sâmbătă pentru distracţii şi relaxare, iar ziua de duminică exclusiv pentru dezvoltarea obiceiurilor mentale ale meditaţiei, căutarea înfrăţirii spirituale, experimentarea binelui cel mai înalt şi a fericirii lui Dumnezeu din interior.

Proiectul de cinci zile lucrătoare pe săptămână este de dorit şi util pentru a le da oamenilor mai mult timp ca să se bucure de natură, ca să-şi simplifice vieţile, să se bucure de adevăratele nevoi ale existenţei lor, să ajungă să-şi cunoască copiii şi prietenii mai bine şi, cel mai bun motiv dintre toate, ca să ajungă să se cunoască pe sine.

De ce să nu înveţi arta de a trăi în mod potrivit?
Trebuie să începem cu cei mici în acelaşi mod ca şi cu adulţii. Mintea maleabilă a copilului poate fi mulată în orice formă de către adulţii autodisciplinaţi. Obiceiurile dorite pot fi create cu uşurinţă în copii, pentru că voinţa lor de a le executa este în cea mai mare parte liberă, cu excepţia câtorva tendinţe interioare. Adulţii trebuie să se lupte şi să alunge obiceiurile vechi pentru a le deţine pe cele bune. Dar toate obiceiurile, oriunde ar fi, în copii sau în adulţi, trebuie să fie cultivate prin intermediul voinţei spontane. În educarea copiilor pentru o viaţă echilibrată sau pentru obiceiuri care dau o atenţie egală câştigării banilor, cât şi achiziţiei fericirii spirituale, trebuie să fie luate în considerare timpul necesar şi metoda educativă.

Oamenii îşi pierd echilibrul şi suferă din cauza nebuniei banilor şi a afacerilor numai pentru că nu au avut niciodată oportunitatea de a-şi dezvolta obiceiurile unei vieţi echilibrate. Nu gândurile trecătoare sau ideile sclipitoare, ci obiceiurile de zi cu zi sunt cele care ne controlează vieţile.

Există unii oameni de afaceri foarte ocupaţi care fac milioane fără a fi dezechilibraţi sau nervoşi. Alţi oameni de afaceri au devenit atât de captivaţi în a face bani încât nu se pot gândi la nimic altceva şi nu se trezesc până când nu survine ceva groaznic, cum ar fi boala sau pierderea fericirii.
Mulţi psihologi spun că……. comportamentul unui adult este numai repetiţia educaţiei pe care acesta a primit-o între doi şi zece sau cincisprezece ani.

Predicile spirituale inspiră minţile copiilor să acţioneze mai bine, dar doar atât. Este necesară disciplina practică reală pentru „prăjirea” seminţelor obiceiurilor prenatale care se găsesc în subconştient şi supraconştient. Acest fapt poate fi realizat prin curăţarea celulelor cerebrale ale obiceiurilor sămânţă cu electricitatea concentrării interioare. Copiii ar trebui crescuţi cu ambiţia spirituală de a face bani numai pentru serviciul pe care îl aduc astfel omenirii.

Creşterea copiilor şi aducerea lor la o viaţă echilibrată stau în mâinile adulţilor. Cât timp adulţii sunt intoxicaţi de o singură faţetă, a vieţii materiale, potenţialele cele mai înalte ale copiilor rămân neîmplinite.
De aceea, pentru a salva lumea viitoare salvând copiii, părinţii trebuie să se trezească şi să cultive obiceiuri echilibrate ale vieţii materiale şi spirituale.

Pentru a duce o viaţă echilibrată, adulţii trebuie să se educe ca să realizeze că ambiţiile de afaceri sunt numai pentru a se face pe ei înşişi şi pe ceilalţi fericiţi. Fără această realizare, activitatea stresantă de afaceri produce numai nervozitate, lăcomie pentru bani, lipsa calităţilor sociale, suferinţă şi lipsă de respect faţă de toate principiile bune. Numai cu această realizare a serviciilor pentru alţii, viaţa poate fi cu adevărat fericită.

Ştiu mulţi oameni de afaceri inteligenţi şi importanţi care în străfundul sufletului lor sunt nemulţumiţi de tot şi tânjesc la Dumnezeu şi înţelepciune, dar sunt ademeniţi încontinuu de obiceiuri şi prea multe angajamente. Ei îşi sacrifică cel mai mare angajament, acela faţă de Dumnezeu, Adevăr, studii mai înalte, o viaţă casnică mai bogată, în favoarea producerii banilor sau a altor angajamente inutile.

Aşa cum arta războiului are nevoie de ceva antrenament, aşa are nevoie şi bătălia noastră cu viaţa activă. Luptătorii neantrenaţi sunt în curând omorâţi pe câmpul de bătaie; la fel, şi oamenii neantrenaţi în inimă sa păstreze echilibrul şi pacea sunt rapid doborâţi de gloanţele grijilor şi ale neliniştii în viaţa activă.

Related:  Iubirea pentru noi insine

Foarte puţini oameni analizează dacă progresează sau regresează în viaţă. Ca fiinţe umane cu însuşiri precum raţiunea, înţelepciunea şi înţelegerea, este cea mai mare datorie a noastră să folosim raţiunea şi înţelepciunea în mod potrivit pentru a afla dacă mergem înainte sau înapoi.

Dacă eşecurile te supără în mod repetat, nu fi dezamăgit. Ele ar trebui să acţioneze ca nişte stimulenţi, nu ca otrăvuri, pentru creşterea ta materială şi spirituală. Perioada eşecului este cea mai bună pentru a semăna seminţele succesului. Elimină cauzele eşecului şi lansează-te cu puteri înzecite în ceea ce vrei să realizezi.

Ciomagul circumstanţelor te poate răni, dar nu ţine capul plecat. Moartea în încercarea de a reuşi înseamnă de fapt un succes; refuză să produci conştiinţa eşecului. Perseverează un minut mai mult în cursa pentru succes când ai făcut tot ceea ce ţi-a stat în putinţă şi nu poţi face mai mult. Luptă atunci când crezi că nu mai poţi lupta, sau atunci când ai luptat oricât de mult ai putut.

Orice nou efort după un eşec trebuie să fie bine planificat şi încărcat cu intensitatea crescândă a atenţiei.
Schimbarea este asociată adesea cu teama. Oamenii se gândesc, atunci când renunţă la ceva: „Nu îmi va mai rămâne nimic?” Este nevoie de curaj să renunţi la cunoscut pentru necunoscut. Nu este uşor nici măcar să renunţi la o durere familiară pentru o fericire necunoscută, şi de aceea incertă. Mintea este ca un cal care a tras după el ani şi ani o povară. Obişnuit cu rutina sa zilnică, animalul nu poate fi convins cu uşurinţă să ducă o povară nouă. La fel, mintea nu îşi va abandona cu uşurinţă obiceiurile vechi, nici chiar atunci când ştie că acestea cauzează numai suferinţă.
Schimbările benefice ar trebui să fie îmbrăţişate în mod curajos. Acceptă schimbarea ca fiind singura constantă a vieţii. Vieţile noastre sunt o procesiune nesfârşită de succese şi înfrângeri, de bucurii şi tristeţi.La un moment dat suntem ameninţaţi de furtunile încercărilor; câteva clipe mai târziu, o căptuşeală argintie luminează norii cenuşii; apoi, deodată, cerul este din nou albastru.

Viaţa înseamnă schimbare.

Rămâi mereu calm în interior. Fii concentrat asupra ta însuţi. Atunci când munceşti, fii activ în mod calm. Într-o zi vei descoperi că nu mai eşti în deriva destinului. Puterea ta va veni din interior; nu vei depinde de îndemnurile exterioare pentru niciun fel de motivaţie.

Fii mereu deschis la minte. Păşeşte curajos, înaintează zi de zi cu credinţă interioară, cu linişte. Vei ajunge la un moment dat să depăşeşti orice umbră a unei karme negative, orice încercări şi dificultăţi, şi vei atinge la final zorii împlinirii divine, în starea cea mai înaltă a conştiinţei, libertatea se va produce din orice abur al nenorocului.
Este necesar să-ţi ajuţi membrii familiei cu hrană, dar este mult mai util să îi ajuţi să-şi dezvolte puterile mentale. În plus, este extrem de important să-i ajuţi să-şi dezvolte sufletul, conducându-i pe căile meditative ale contactului cu Dumnezeu.

Trebuie să faci ceva în fiecare zi pentru a împlini Planul Cosmic pentru care ai fost trimis aici. Cei mai mulţi oameni sunt nefericiţi pentru că uită să armonizeze datoriile pământeşti învăţate cu cele legate de cererile Planului Cosmic. Planul Cosmic cere să incluzi în fericirea ta adevărată fericirea celor care sunt în nevoie, dacă vrei să-ţi mulţumeşti sufletul.

Dacă de astăzi, în loc să trăieşti în mizeria drumului plin de egoism, vei trăi în armonie cu mintea şi cu Dumnezeu, atunci orice rol, oricât de mic, vei juca pe scena vieţii, vei şti că l- ai jucat bine, aşa cum a fost regizat de Regizorul Scenei tuturor destinelor noastre. Şi adu-ţi aminte, rolul tău, oricât ar fi de mic, este la fel de important ca rolurile cele mai mari, contribuind la întregul succes al Dramei Sufletelor de pe scena Vieţii.

Încercările la care eşti supus nu vin pentru a te distruge, ci doar pentru a ajunge să-l apreciezi mai bine pe Dumnezeu. Nu Dumnezeu trimite acele încercări; ele sunt create de tine. Tot ce trebuie să faci este să-ţi reînvii conştiinţa din tărâmul ignoranţei. Supărările cu care te confrunţi sunt născute din acţiunile tale conştiente sau inconştiente din trecut, undeva, cândva. Pe tine trebuie să dai vina pentru asta. Dar nu trebuie să-ţi dezvolţi un complex de inferioritate. De ce ţi-e frică? Adu-ţi aminte, nu eşti un bărbat sau o femeie. Nu eşti ceea ce crezi că eşti.

Eşti o fiinţă nemuritoare.

Obiceiurile sunt inamicii tăi de moarte. Aşa cum Iisus a putut să-şi manifeste dragostea şi să spună, când a fost încercat: „Tată, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac”, tot aşa şi tu trebuie să ierţi aceste încercări severe şi să spui: „Sufletul meu este renăscut. Puterea mea este mai mare decât toate încercările, pentru că eu sunt copilul lui Dumnezeu.” Astfel, puterile tale mentale se vor extinde, iar cupa realizării tale va fi îndeajuns de încăpătoare pentru a cuprinde Oceanul Cunoaşterii. Dorinţele tale mereu-arzătoare trebuie să fie îngrijite şi hrănite cu un mediu şi o activitate potrivită. Atunci vei fi fericit şi prosper.

Cei mai mulţi oameni cred că mai întâi trebuie să fii prosper, apoi trebuie să te gândeşti la Dumnezeu, dar primul tău gând trebuie să fie la Dumnezeu, pentru că de EI ai tu nevoie. Dacă vei dobândi acest tip de conştiinţă, atunci vei deţine adevărata fericire. Dumnezeu trebuie să fie cu tine mereu. Dacă ai cunoscut măcar o dată acea legătură cu Dumnezeu, atunci prosperitatea universului va fi la picioarele tale. Aşadar, nu uita că Dumnezeu este Cel care îţi poate da totul. Nu ceea ce deţii, ci ceea ce poţi avea numai prin voinţă este adevărata prosperitate.

A trăi o viaţă contradictorie înseamnă a trăi nespiritual. Când întreaga ta conştiinţă, indiferent ce greşeli ai făcut, este îndreptată spre Dumnezeu, spre tăcere, atunci asta înseamnă să fii întru Dumnezeu. Când realizezi toate îndatoririle vieţii cu veselie, fără să laşi alte gânduri să-ţi umbrească fericirea, dobândeşti ceea ce se numeşte „fericire spirituală” Atunci, mintea şi conştiinţa ta se întorc înapoi la sursă – spre Dumnezeu, libertate, aer curat, fericire şi trai liniştit. Acesta este ţelul nobil al Maeştrilor indieni: cum să trăieşti simplu, dar să gândeşti profund.

Related:  Cum regasim forta vitala si dragostea de viata

Tu trăieşti direct prin puterea lui Dumnezeu. Să presupunem că Dumnezeu schimbă deodată clima tării tale. Ce vei face atunci? Care va fi hrana ta? Cum vei trăi? De ce nu-ţi reaminteşti că Dumnezeu este susţinătorul vieţii pe care ţi-a dat-o? Chiar dacă a făcut ca viaţa să depindă de hrană, El este, de fapt, sprijinul direct. El este Cauza tuturor lucrurilor. Aşadar, când pierzi conexiunea cu Dumnezeu, eşti menit să suferi.

Să-l uiţi pe Dumnezeu şi să trăieşti îngropat în lux înseamnă să fii păgân. „Având oricât de puţin, am totul, pentru că îl am pe Dumnezeu.” Yoghinii şi-au dat seama că Dumnezeu nu poate fi găsit niciodată în lumea exterioară, ci numai atunci când te afunzi în sufletul tău, în templul lui Dumnezeu, atunci când poţi spune: „Nimănui din întreaga lume nu îi pasă de sănătatea, prosperitatea şi fericirea mea aşa cum îi pasă Tatălui. El este cu mine mereu.”

Spune în fiecare zi: „Doamne, Tu eşti Cel care îmi dai de toate. Manifestă prosperitatea Ta prin mine. Tată, Tu reprezinţi bogăţiile mele; sunt bogat. Tu eşti posesorul tuturor lucrurilor. Eu sunt copilul Tău. Eu am ceea ce ai Tu.” Trebuie să spui asta înainte de a te duce dimineaţa la serviciu. Adu- ţi aminte să trăieşti numai după legile lui Dumnezeu, iar El îţi va arăta calea. Omul ţi-a arătat calea, apoi te-a lăsat baltă. Calea lui Dumnezeu îţi va aduce fericire şi prosperitate.

Dacă putem ajunge în starea în care spunem: „Ceea ce este al meu este şi al Tău”, apoi va fi mult mai bine. Este extrem de greu, în această eră a egoismului, să fii prosper. Egoismul trebuie să dispară. Poate fi distrus numai dacă toată lumea nu va mai fi egoistă. Trebuie să trăieşti asta pe pielea ta. Iar cea mai bună metodă de a predica acest lucru este prin exemplul tău.

Deşi este necesar să faci bani, este mai util să câştigi fericirea. Banii sunt creaţi pentru fericire, nu invers. Cei care se concentrează pe a câştiga bani, ca fiind singura lor fericire, nu găsesc satisfacţie
reală, pentru că nicio cantitate de bani nu poate cumpăra fericirea dacă aceasta este pierdută prin acţiuni sistematic greşite.

Oamenii plini de bani, dar incapabili să îi folosească în mod adecvat pentru a fi fericiţi şi pentru a-i face pe alţii fericiţi, mor de jindul fericirii. Mulţi oameni uită faptul că banii sunt numai un mijloc pentru obţinerea fericirii. Este ridicol să te concentrezi pe mijloace şi să uiţi scopul, ca şi cum ai continua să călătoreşti uitând destinaţia. Este inutil să dezvolţi obiceiul de a acumula bani şi să nu-i foloseşti pentru a te face pe tine şi pe alţii fericiţi.

Mulţi oameni fac greşeala de a alerga mai întâi după bani, în loc să caute în primul rând fericirea. Să încerci să câştigi bani cu o minte nemulţumită, îngrijorată nu numai că nu-ţi aduce succesul, ci produce şi mai multă anxietate şi nefericire. Câştigând bani cu o atitudine senină, veselă, vei obţine nu numai succes, ci şi fericire. Oamenii fericiţi fac alţi oameni fericiţi pin exemplul lor, pentru că acţiunile lor vorbesc mai tare decât cuvintele.

Unii oameni sunt de părere că fericirea se găseşte numai în mulţumirea mentală, în timp ce alţii spun că aceasta constă în a avea mulţi bani, multă mobilă, iahturi, proprietăţi imobiliare şi maşini. Ambele perspective sunt unilaterale şi incomplete.

Ascetul, cel care locuieşte într-o peşteră, poate avea o anumită mulţumire mentală, dar e dependent de produsele cultivate de un fermier sau confecţionate de o fabrică. Trebuie să poarte haine făcute de un ţesător. Niciun ascet din lumea asta nu poate găsi fericirea completă numai în minte, fără a folosi măcar câteva bunuri materiale.
Pe de altă parte, este fals faptul că fericirea depinde de acumularea constantă a tuturor obiectelor dictate de imaginaţia unui om. De fapt, când fericirea este căutată numai în achiziţia unui număr infinit de bunuri materiale, aceasta este imposibil de găsit, pentru că fericirea constă în primul rând în atitudinea minţii şi este condiţionată numai în parte de factori exteriori.

Au existat martiri care mai degrabă şi-au sacrificat viaţa decât să-şi piardă confortul interior al minţii. Asemenea oameni au găsit fericirea în starea minţii lor fără a avea bunuri materiale. Pe de altă parte, se întâmplă destul de rar să găseşti fericirea numai achiziţionând bunuri materiale.

Omul a cărui fericire depinde de crearea şi împlinirea unor noi dorinţe nu poate fi niciodată fericit, pentru că fericirea lui depinde mereu de ceva ce aşteaptă să aibă în viitor. El curtează fericirea fără a o cuceri vreodată, aşa cum un câine va umbla încontinuu după cârnăciorul dorit, care se leagănă în faţa ochilor săi, la capătul unui băţ legat de spatele lui.

Omul nu poate niciodată să-şi satisfacă dorinţele dacă uită faptul că fericirea ţine mai mult de minte, şi numai parţial de achiziţionarea necesităţilor materiale.

Adu-ţi aminte că cel care caută numai plăceri materiale va pierde bucuriile divine ascunse în spatele acestora. Cel care găseşte fericirea cosmică a meditaţiei pierde legătura cu plăcerile vieţii materiale. Cel care pierde dorinţa pentru plăcerile materiale, pentru a afla în interiorul său Inteligenţa lui Hristos, va găsi bucuriile veşnice ascunse în spatele vieţii materiale.

Adeptul care uită plăcerea corpului pentru a simţi bucuria mereu reînnoită în extazul meditaţiei va descoperi că prosperitatea materială şi plăcerile vieţii pământeşti vor veni după aceea. Cel care renunţă la fericirea pământească pentru cea a lui Dumnezeu o va descoperi şi pe cea pământească, dar cel care caută numai fericirea materială o va pierde, tocmai din cauza efemerităţii sale.

Binecuvântează-mă, pentru a Te putea percepe prin ferestrele tuturor activităţilor plăcute. Pentru a Te uita la mine şi mereu să mă înveseleşti, în timp ce sunt antrenat în datoriile mele. Fă ca orice activitate – plimbarea, somnul, visele – să fie presărată cu prezenţa Ta.
Tată, învaţă-mă să fac orice lucru doar pentru a-Ţi fi Ţie pe plac. Permite-mi să simt că Tu eşti electricitatea vieţii, cea care mişcă maşinăria oaselor mele, nervii şi muşchii. în orice bătaie a inimii, în orice respiraţie, în orice izbucnire a unei activităţi vitale, învaţă-mă cum să simt Puterea Ta.
Yogananda