Angajarea in calatorii personale de vindecare

Multi dintre noi se angajeaza in calatorii personale de vindecare.

Vindecarea de rani vechi, vindecarea de copilaria traumatica, vindecarea de vechile „obiceiuri de dependenta”, chiar si vindecarea de ceea ce am putea percepe ca „trecutul nedorit al vietii”.

Persoanele foarte sensibile (Highly Sensitive Person) – sau HSP – tind sa fie mai „constiente” de lumea lor interioara, si in general petrec mai mult timp in introspectie decat majoritatea oamenilor. Persoanele foarte sensibile sunt, de asemenea, mult mai constiente de subtilitati, sentimente si modele mici, care pot fi un cadou minunat…, dar asta inseamna ca sunt, de asemenea, mult mai profund afectate si influentate de suisurile si coborasurile din viata noastra. Ca urmare, suntem mai sensibili la a ne impotmoli in analize nesfarsite atunci cand ne lovim de partile provocatoare ale vietii.

De ce?

Pentru ca este foarte probabil, pur si simplu, sa „acorzi atentie” povestilor si limbajului pe care noi il folosim pentru a ne povesti vietile.

In consecinta, impartasirea acelei povesti, cu cuvinte adecvate si „atente”, poate fi deosebit de importata pentru persoanele foarte sensibile. Nu ne place sa stam intotdeauna treji, pentru ca auto-cercetarea riguroasa – care spune povestea reala – nu este intotdeauna placuta, si poate fi complet infricosatoare, atunci cand ajungem fata in fata cu partea din noi „mai putin atractiva”. Dar beneficiile de a „spune lucrurilor pe nume” sunt aproape intotdeauna mai mari decat dezavantajele.

Aici sunt cateva „capcane de limbaj” a fi luate in considerare, impreuna cu scurte explicatii despre cum, uneori, le folosim ca bariere impotriva propriului progres.

Sentimentele sunt sentimente, nu fapte:

Pentru ca persoanele foarte sensibile „simt lucrurile in profunzime”, tindem sa petrecem foarte mult timp cufundati in peisajele interioare ale sentimentelor noastre. De fapt, multi isi petrec atat de mult timp acolo, incat devin „identificati” cu sentimentele lor.

Dar oricat de intense pot fi aceste sentimente, trebuie sa tinem cont de faptul ca ele sunt ceva ce simtim, nu ceva ce suntem. Ele sunt tranzitorii, nu permanente. Si este important sa ne amintim asta, cand vorbim (atat in dialog intern cat si cu altii) despre ceea ce se intampla cu noi. Trebuie sa ramanem atenti la limbajul nostru:

Nu spune „sunt suparat!” cand adevarul este „ma simt suparat!”. Nu spune „sunt trist” cand adevarul este „ma simt trist”. Nu spune „sunt atat de ranit” cand adevarul este „ma simt atat de ranit”.

Cand esti o persoana extrem de sensibila, acesta poate fi unul dintre cele mai dificile lucruri de facut, pentru ca avem tendinta de a interpreta sentimentele noastre ca „fapte”, si nu ca „sentimente”. Puterea sentimentelor noastre pare coplesitoare, dar chiar si asa, ele sunt intotdeauna „doar sentimente”.

Daca te recunosti pe tine insuti in aceasta capcana de limbaj aparte, incearca sa faci o practica constienta din a numi sentimentele „ceea ce sunt cu adevarat”.

Related:  Rezolvarea problemelor neterminate

La nivel constient, poate parea un lucru foarte neinsemnat, dar la nivel subconstient, tu schimbi „povestea” pe care ti-o spui tie insuti, identificand in mod corect ceea ce simti ca pe ceva mai degraba trecator, decat permanent.

Capcana de a spune „Nu pot”.

O alta capcana majora de limbaj consta din a eticheta o provocare cu formula „nu pot!”.

Eu „nu pot” sa merg la doctor sa-mi examineze aceasta eruptie a pielii, eu „nu pot” sa-mi dau demisia, eu „nu pot” sa gestionez banii, eu „nu pot” sa-i spun prietenului meu agasant sa nu ma mai sune… cei mai multi dintre noi au folosit aceasta expresie intr-un moment sau altul.

La baza, „nu pot” este de fapt o scuza pe care o folosim pentru a evita sa privim direct – si sa exprimam – adevarul: eu nu vreau sa merg la doctor pentru ca mi-e teama, sau nu-mi place sa am de-a face cu finantele mele, sau orice problema ar putea fi.

„Nu pot” devine o capcana, deoarece este o modalitate prin care ne permitem noua insine sa renuntam la responsabilitate si raspundere, pentru situatiile dificile din viata noastra, unele din ele putand sa ne forteze la a ne uita mai atent la „umbrele” noastre din interior.

De asemenea, avem tendinta de a inrautati situatiile cand folosim „eu nu pot”, in contextul in care, ne confruntam cu o alegere intre doua rezultate neplacute. Noi spunem lucruri de genul „nu pot”, cand ne confruntam cu o alegere precum a parasi un partener abuziv emotional si dintr-o data suntem nevoiti „a ne confrunta cu noi insine”, ori a sta si a continua sa fim abuzati emotional.

Intr-un sens, „nu pot” devine un mod de a lua o decizie prin a nu lua o decizie; o cale de a amana confruntarea cu realitati neplacute, care – in final – ne pot provoca chiar mai multa durere, decat daca ar fi fost provocata de luarea unor masuri curente in propriile noastre vieti.

Ca un exercitiu, supravegheaza-ti limbajul si observa daca, sau cand, folosesti formula „nu pot”, ca si un instrument de evitare – fie ca o modalitate de a evita exprimarea cu sinceritate a propriului adevar („nu am nici un interes in a invata despre gestionarea banilor”), fie ca o cale de a te eschiva in confruntarea cu o situatie dificila sau inspaimantatoare („nu pot cere o marire de salariu”). Adopta obiceiul de a te exprima pe tine insuti, fara a te intoarce la „nu pot”, in asemenea situatii. Practica exprimarea adevarului, chiar daca o faci doar pentru tine, folosind formule precum „nu-mi place sa”, sau „eu nu vreau sa”, sau „mi-e teama sa”, in loc de „nu pot”.

Din nou, diferentele din formule pot parea subtile – la suprafata – dar voi schimbati cu intelepciune contextul istoriei personale, de la a avea obstacole permanente („nu pot”) la unele temporare („mi-e teama sa”).

Related:  Capcanele mintii

Generalizarea: evenimentele izolate nu formeaza o tendinta.

In mod paradoxal, persoanele foarte sensibile tind sa fie foarte generoase, atente si sensibile cu cuvintele lor atunci cand ii descriu pe altii, si mai putin in ceea ce priveste cuvintele care le descriu pe ele insele. Iertam un milion de pacate comise de ceilalti, dar ne condamnam pe noi insine pentru o singura greseala. Acest lucru inseamna ca picam cu usurinta prada modurilor „false” de a ne descrie vietile; lucrurile sau evenimentele din care facem parte – si le percepem ca fiind negative – prin etichetarea lor ca ceva ce noi facem „intotdeauna” sau nu facem „niciodata”.

„Sunt inutil din cauza banilor, intotdeauna am contul descoperit la sfarsitul lunii!”, am putea spune, cand adevarul este ca am fost fara acoperire exact de doua ori in ultimele 18 luni. „Nu pot sa mentin prieteniile niciodata!” ne plangem, cand adevarul este ca un prieten s-a casatorit, si, pur si simplu a ales sa petreaca mai mult timp cu noul lui partener (absolut normal), iar altul s-a mutat in alta tara. Probabil pretindem ca „atragem intotdeauna oameni toxici care se folosesc de noi”, cand adevarul este ca marea majoritate a oamenilor din viata noastra nu fac parte din aceasta categorie.

Aceste generalizari pot avea radacini in asteptarile nerealiste pe care le cream, daca avem tendinte spre perfectionism – o situatie comuna la persoanele foarte sensibile. Desi aceste ganduri apar la toata lumea la un moment dat, acestea se simt mai intens pentru persoanele foarte sensibile, deoarece ele sunt acoperite de trasaturile constiinciozitatii lor, care – la randul lor – pot sa conduca la a deveni prea obsedati de „a nu face nimic gresit”, si le lovesc ori de cate ori ceva nu merge conform planului.

Constientizeaza daca esti intr-adevar sincer, atunci cand faci afirmatii cu privire la evenimentele din viata ta. Practica a spune „mi-am dat contul bancar peste cap de cateva ori”, atunci cand te simti tentat sa spui „intotdeauna mi-am dat finantele peste cap”.

In final, dar cu siguranta nu in ultimul rand, fiti constienti de formulele negative, caci acestea pot fi unele din cele mai extinse, dar subtile, „capcane de limbaj” din viata noastra.

Ce inseamna asta, mai exact?

Exista multe cazuri in care avem o idee destul de buna despre ceva ce ne dorim in viata noastra – relatii, cariera, proiecte, finante, stil de viata – si totusi sucombam printr-un model de a nu le cere „direct”. In schimb, noi credem ca afirmam ceea ce „vrem” prin intocmirea unei liste cu toate acele lucruri pe care nu le vrem… si apoi sfarsim simtindu-ne blocati, pentru ca, desi pare ca ne-am facut treaba cu noi insine si ne-am identificat nevoile, dorintele si necesitatile, pare ca „nimic nu se schimba niciodata”.

Related:  Responsabilitate versus vinovatie

Voi evita sa intru in multele „programe” din cadrul constiintei colective, care se concentreaza pe aceasta tema – de la „afirmatii pozitive” la „The Secret” (Secretul) – si doar voi mentiona pe scurt psihologia care sta la baza formulelor pozitive.

Luati in considerare, pentru un moment, o persoana fictiva, aparent aflata la capatul puterilor, care pare sa atraga intotdeauna in relatiile sale „bolnavi psihic generatori de haos”.

Aceasta persoana ar putea chiar sa aiba o lunga „lista” de atribute ale unui partener dorit, pe baza acelor conflicte dureroase si haotice din trecut. Cu toate acestea, daca elementul de pe primul loc al listei sale este „fara bolnavi psihic generatori de haos”, este un pariu bun ca modelul de relatie nu se va schimba… si, prin urmare, multi ani persoana noastra fictiva se va plange inca o data de „bolnavii psihic generatori de haos” care ii domina viata.

De ce?

Ca un exemplu, sa luam in considerare vechiul truc psihologic de la petreceri: daca iti cer „sa NU te gandesti la un elefant roz”, ce se intampla? Primul lucru la care te vei gandi este un elefant roz!

Prin extensie, nu conteaza cat de evoluat ai putea fi si cat de pozitive pot fi intentiile tale, daca te concentrezi pe a nu atrage „bolnavi psihic generatori de haos”, care este formula cheie pe care te axezi? „Cheile tale spirituale” – precum cautarea pe Google – vor fi „bolnavi psihic generatori de haos”. „Nu” doar dispare intr-un fel. Ceea ce tu iti doresti cu adevarat – sa-i zicem „sanatos si bine proportionat” – nu face niciodata parte din cautarea ta!

Pentru ca persoanele foarte sensibile sunt exceptional de bune la „a fi atente”, aceasta capcana de limbaj aparte, poate sa ne tina blocati in tipare negative, fara ca intelegerea noastra sa stie de ce.

Ca un exercitiu, luati-va cateva saptamani pentru a va examina cu adevarat limbajul:

Te simti „fericit” sau „nefericit”? Incerci sa „reusesti” sau „eviti esecul”? Te simti „bine” sau „rau”? Iti doresti „liniste” sau „nu prea mult zgomot”?

Chiar daca te gandesti la tine ca fiind o persoana pozitiva, vei fi surprins!

Sugestiile de mai sus, de „a fi atent la limbajul tau”, reprezinta doar o lista partiala a „capcanelor de limbaj” pe care le folosim – sunt mult mai multe, dar ele sunt prea numeroase pentru a le acoperi in intregime – asa ca acest articol este mai degraba o introducere in a fi atent si constient in ceea ce priveste limbajul tau.

  • Peter Messerschmidt

mondris.ro