Respiratie si nutritie

Viata pamanteana a omului incepe printr- un suflu, prima inspiratie. Plamanii se umplu cu aer datorita primei inspiratii, se pun in miscare si declanseaza viata. Iar dupa multi ani, atunci cand se spune ca cineva si-a dat ultima suflare, toata lumea intelege ca a murit. Suflul inseamna inceputul si sfarsitul. Viata incepe printr-o inspiratie si sfarseste printr-o expiratie.

Merita desigur sa ne oprim asupra procesului respirator pentru a reflecta, pentru a intelege ca baza existentei se gaseste aici, si sa ne exersam astfel ca el sa se efectueze din ce in ce mai bine. La majoritatea oamenilor, acest proces este impiedicat, diminuat sau otravit. De aceea, ei trebuie sa invete sa lucreze cu aerul pentru a se insufleti, a se purifica si a intensifica viata in ei.

Pentru a intelege mai bine fenomenul respiratiei si legile sale, il putem compara cu ceea ce se intampla in nutritie. Ce facem atunci cand mancam? inainte de a trimite mancarea in stomac, o mestecam. Gura este ca o mica bucatarie in care se pregatesc alimentele: ele se taie, se coc, se amesteca cu putin ulei, adica saliva, si anumite glande se ocupa de aceasta lucrare. De aceea se recomanda ca hrana sa fie mestecata vreme indelungata pana ce devine aproape lichida. Daca este inghitita fara sa fie mestecata suficient, ea nu este bine preparata, organismul nu o poate asimila, si rezulta multe resturi. Daca hrana ajunge in stomac insuficient mestecata, organismul este obligat sa cheltuiasca multa energie pentru a o transforma, si iata cum apare oboseala.

Sa nu va inchipuiti ca oboseala apare mereu datorita faptului ca ati muncit prea mult. Nu, ea vine adesea dintr-o risipa de forte. Iar hrana este mai greu de digerat si organismul intampina multe greutati sa o asimileze tocmai atunci cand este inghitita fara a fi bine mestecata, si deopotriva fara sa fl fost impregnata de gandurile si sentimentele proprii.

Trebuie sa stiti ca, pentru a efectua o lucrare spirituala in conditii adecvate, este nevoie sa va protejati organismul si sa nu ii impuneti cheltuieli inutile de energie. Unii isi inchipuie ca, pentru a fi sanatosi, activi, rezistenti, trebuie sa manance mult. Nu, este o greseala. Puteti face intr-o zi aceasta experienta: mestecati fiecare inghititura de hrana cat mai mult timp posibil, chiar mai multe minute, pana ce aceasta dispare complet in gura, si veti observa ca, mancand chiar foarte putin, ati asimilat forte pentru mai multe ore. Va vorbesc despre aceasta experienta, fiindca am incercat-o si eu adesea in tinerete in Bulgaria, in vremea studentiei, eu eram foarte sarac si adesea aveam foarte putina hrana, dar mi-am dat seama ca, mestecand indelung alimentele, ma simteam mult mai satul decat daca as fi mancat intr-un ritm obisnuit. Asa am inteles ca hrana poseda energii pe care nu am invatat inca sa le eliberam si sa le folosim.

As mai adauga la acest subiect ca este de preferat sa nu ne saturam complet la masa, ci sa pastram la plecare inca o mica senzatie de foame. De ce? Pentru a lasa de lucru corpului eteric. Da, pentru a umple acest mic vid ce l-ati lasat, corpul eteric este silit sa mai caute hrana in regiunile mai subtile, si dupa cateva clipe, nu numai ca nu veti mai avea foame, dar va veti simti plini de noi energii, de energii fizice, dar si psihice, si va veti simti mintea mai limpede. in vreme ce, daca v-ati saturat, paralizati activitatea corpului eteric si este foarte rau pentru sanatate, fiindca intreg organismul este amenintat astfel sa lancezeasca.

Nu trebuie sa paralizati corpul eteric, ci sa ii oferiti mereu acestuia dorinta de a fi activ, de a avea ceva de facut, de cautat. Fiindca datorita acestei activitati a corpului eteric va mentineti sanatosi.
Iar pentru a determina corpul eteric sa devina activ, nu trebuie sa satisfaceti corpul fizic; dimpotriva, aceasta mica privatiune simtita de corpul fizic incita corpul eteric la lucru.

Sa revenim insa la analogiile existente intre respiratie si nutritie.
Aceleasi legi guverneaza aceste doua procese. Nu este bine sa respiram repede, fiindca aerul nu are timp sa coboare profund in plamani pentru a-i umple, a-i umfla, a-i dilata. Trebuie sa respiram
lent, profund si chiar, din cand in cand, sa retinem pentru cateva secunde aerul in plamani inainte de a-1 elibera. De ce? Pentru a-1 „mesteca”. Da, plamanii stiu sa mestece aerul, asa cum gura stie sa mestece alimentele.
Atunci cand gura mesteca alimentele, actioneaza deja ca un stomac, dar ea se ocupa de latura subtila a hranei. Aceasta nu a fost studiata inca asa cum trebuie. Gura este un stomac subtil, spiritual, in care se desfasoara cea mai importanta lucrare. Stomacul primeste partea cea mai grosiera a hranei de indata ce gura a absorbit intreaga parte eterica, subtila. Acest lucru se poate veri fica. Un bolnav a trebuit sa posteasca mai multe zile; desigur, el se simte foarte slabit. ii dati un fruct: el incepe cu greu sa il mestece, si chiar inainte de a-1 inghiti, el simte ca fortele ii revin. Aceasta dovedeste cu adevarat ca in gura exista celule, glande care extrag primele din hrana partea cea mai eficace, mai profunda.

Related:  Afirmatii spirituale

Apoi, stomacul se ocupa de elementele cele mai grosiere.
Oamenii care mananca mult si cu lacomie, trimit in stomac cantitati de hrana mestecata prost iar gura nu a putut extrage elementele cele mai subtile; ei vor avea poate astfel oasele mai puternice, muschii mai tari si mai mult sange in vene, dar sistemul lor nervos nu va fi alimentat. Sanatatea sistemului nervos depinde de lucrarea care se face in gura. Daca doriti sa aveti o rezerva inepuizabila de forte nervoase, sa va puteti stapani corpul fizic, emotiile, sentimentele, mestecati calm, domol, in mod constient si cu iubire. Experimentati, si veti vedea ca veti creste considerabil forta sistemului vostru nervos. Cei mai multi oameni mananca repede, inghit fara sa mestece, si apoi sunt agitati, nervosi, intreaga zi. Educatia de sine incepe printr-o nutritie constienta, rationala. Acela care respecta legile nutritiei se va simti linistit, calm, si va dobandi stapanirea de sine, autocontrolul, pacea. Vreti sa va stapaniti nervii? incepeti prin nutritie.

Putem intelege acum, prin analogie, cum se regasesc legile nutritiei in procesul respiratiei.
Aerul pe care il respiram este ca o „inghititura”, o inghititura plina de forte extraordinare. Daca il eliminam prea repede, plamanii nu il pot „coace”, nu il pot „digera”, nici asimila corespunzator pentru ca organismul sa beneficieze de fortele ce le detine. Iata de ce multi oameni sunt obositi, nervosi, iritati: ei nu stiu sa se hraneasca corect cu aer, ei nu il „mesteca” deloc si il elimina imediat. Ei respira numai cu partea superioara a plamanilor, iar rezultatul este ca aerul viciat nu poate fi eliminat si inlocuit cu aer curat. Respiratia profunda este un exercitiu minunat pe care trebuie sa va ganditi sa il practicati, fiindca el reinnoieste energiile.

Aveti o masina sau o motocicleta; le alimentati cu un combustibil lichid: benzina. Atunci cand
scanteia motorului aprinde benzina, aceasta se transforma in gaz (adica in elementul aer). Atunci se degaja o energie, si datorita acestei transformari generatoare de energie vehiculele cu motor pot functiona. Ei bine, la fel se intampla si atunci cand ne hranim: pe masura de alimentele se descompun in gura noastra, in stomac si asa mai departe, ele trec succesiv prin mai multe etape si aceasta degajeaza de fiecare data energie.

Hrana este obligata deci sa se transforme in corpul nostru, trecand prin mai multe etape.
Atunci cand o mestecam, ea devine lichida, degaja atunci o anumita energie, fiindca elementul gazos se elibereaza de aceasta materie lichida in care era comprimat, inchis: el are nevoie de a se destinde, de a se dilata si eliberandu-se, el declanseaza anumite procese. Elementul gazos elibereaza la randul sau un element eteric, destinat sa hraneasca alte regiuni si sa declanseze alte miscari. Iata secretul vietii.

De ce ne hranim? Pentru a obtine din hrana forta ce este concentrata in ea. De unde vine aceasta forta? Din soare. Da, soarele si-a comprimat energiile in legumele si fructele cu care ne hranim. El isi trimite pe pamant energiile, si toate plantele si vegetalele le absorb sub o forma eterica si le condenseaza intr-un mic volum. Cat despre creaturi, ele fac operatiunea inversa hra- nindu-se, fiindca a te hrani inseamna a descompune materia pentru a elibera fortele pe care soarele le-a inmagazinat in aceasta.
Da, soarele si-a introdus forta in intreaga natura. Chiar si pietrele sunt pline de ea. De aceea, daca petreceti cateva zile la munte sau la tara in zile insorite, cautati pietrele mari incalzite puternic de soare si intindeti-va pe ele; aceasta este o metoda curativa foarte puternica.
Soarele revarsa o energie considerabila in intreaga natura pe care fiintele o capteaza si o absorb. Aceasta energie se gaseste deopotriva si in aer sub forma a ceea ce hindusii denumesc drept prana. Cel mai propice moment de a capta prana sunt cele cateva minute care preced rasaritul soarelui. Priviti deci soarele la rasarit: el este calm, atat de fraged incat ai dori chiar sa il bei… Nu te poti detasa de el, esti aproape trist fiind obligat sa il parasesti pentru a-ti relua ocupatiile vietii zilnice.

Related:  Boli şi remedii

Cel mai important nu este sa absorbiti o mare cantitate de hrana, de lichid sau aer, ci sa le asimilati in mod corespunzator. Pentru aceasta, trebuie sa le retineti indelung, pentru a extrage din ele tot ceea ce contin. Stiti oare cata energie contine o bucata de paine?… Ce credeti?… Ei bine, o energie suficienta ca sa pui in miscare un tren cu o suta de vagoane ce da ocol de trei ori pamantului! Atunci, de ce trenul care suntem noi nu parcurge decat cativa metri cu aceasta inghititura? Fiindca noi nu am stiut sa extragem din aceasta intreaga energie pe care o contine.

La fel se intampla si cu aerul pe care il respiram. Ca sa extragem din aer un maxim din bogatiile sale, trebuie sa il comprimam, sa il retinem in plamani. in timpul acestei compresii organismul lucreaza: el provoaca fazele de aprindere si explozie dintr-un motor. Cum aerul nu poate scapa, natura ii deschide mici cai in organism astfel ca el sa poata circula prin acestea. Daca il eliminati imediat, daca il lasati sa scape, intreaga energie ce o contine se pierde. Datorita retentiei, aceasta energie urmeaza micile canale pe care natura le-a amenajat pentru ea. Ea ii spune: „Vino pe aici! Treci pe dincolo!… ” si pe traseul energiei, natura a dispus mii de angrenaje ce trebuie atinse pentru a fi puse in miscare.

La fel, daca asistati la rasaritul de soare si nu va ganditi sa ii retineti razele, daca le lasati sa treaca fara sa faceti nimic, ele vor ramane nefolosite si ineficace. Dar daca le captati in mod constient, daca le acumulati si le comprimati in voi, le deschideti o cale in spiritul vostru: Ele circula ca o forta formidabila, declanseaza centri puternici si va veti simti uneori chiar ca niste vartejuri de foc.

Chiar si o bautura trebuie retinuta putin in gura. in primii ani cand eram discipolul Maestrului Peter Deunov, ficatul meu nu functiona foarte bine… L-am intrebat intr-o zi pe Maestru ce trebuie sa fac ca sa ma vindec. Iata ce mi-a raspuns el: „Iei cateva inghitituri de apa in gura, le retii si incerci sa inghiti incet aceasta apa, cu calm, gandindu-te la ea, simtindu-i gustul… Fa acest exercitiu de mai multe ori pe zi si te vei vindeca. – Oh, ce mai inseamna si asta? Sa beau cateva inghitituri de apa gandindu-ma la ea si ma voi vindeca?” Eu nu credeam, atat era de simplu, dar Maestrul nu mi-a dat alta explicatie. Mult mai tarziu am inteles. Evident, tulburarile grave ale ficatului nu se vindeca numai band astfel apa, dar faceti acest exercitiu din cand in cand, deoarece va avea un efect binefacator asupra voastra.

Vedeti, cel mai mare secret consta mereu in a transforma elementele intr-un grad mai mare de subtilitate: elementele solide in lichide, cele gazoase in elemente eterice. Acela care este capabil sa o faca poseda secretul de a se inspira vesnic de la Izvor. Toate fiintele o fac deja intr-o maniera putin inconstienta, de aceea ele sunt in viata, dar nu o fac in totalitate, o fac intr-un mod mecanic, fara a se gandi la aceasta. Or, procesul nu se realizeaza la fel daca esti constient sau nu.

A subtiliza materia inseamna a elibera energia continuta de aceasta. Tot ceea ce este gros, compact, greu, reprezinta o materie neorganizata in care energia ramane prizoniera. Cu cat inchidem in noi insine mai multa energie, ca marii mancaciosi de pilda, cu atat mai mult ne facem rau.
Dimpotriva, energia trebuie eliberata. Acesta este de altfel si rolul respiratiei in timpul meselor: ea ne permite sa eliberam mai bine energiile continute in hrana. Eu v-am spus-o adesea: nutritia este o combustie; or, focul are nevoie mereu de aer ca sa fie reactivat, de aceea suflam deasupra sa. Daca respirati bine de cateva ori atunci cand mancati, combustia alimentelor se face mai bine. Este de ajuns sa va opriti de trei, patru ori, in timpul unei mese pentru a respira profund: hrana elibereaza astfel mai mult energiile.

Sarcina noastra nu este aceea de a condensa, de a materializa energia, ea este deja condensata la un grad suficient. Ceea ce trebuie sa facem este sa o degajam, sa o eliberam. Marii Initiati care cunosc aceasta lege a dezintegrarii materiei descompun cateva mii de miligrame din creierul lor, si datorita energiei astfel eliberate ei fac minuni. Ei opereaza aceasta dezintegrare cu ajutorul gandului.
Este un secret pe care il cunosc de mii de ani. Ei aplica fisiunea atomului propriului creier care este o materie de o bogatie inepuizabila.

Related:  Culorile aurei umane si interpretarea lor

Cineva va spune: „Dar si eu pot sa dezintegrez deopotriva materia: eu am avut temperatura patruzeci de grade, si am slabit trei kilograme!” Ei nu, o adevarata eliberare de energie presupune extragerea unor forte. Din contra, febra va slabeste, ea distruge numeroase celule, si pierdeti materie fara sa castigati forte. in timp ce acela care mediteaza, dezintegreaza cu ajutorul concentrarii cateva particule infime de materie care degaja energie si este cu atat mai benefic si mai de dorit cu cat alte particule mai pure si mai luminoase vin sa le inlocuiasca. Ceea ce nu este cazul atunci cand este vorba despre o boala sau de o alta cheltuiala de energie. Trebuie sa ajungi sa discerni printre pierderile de energie, care va imbogatesc si care va secatuiesc.

Pentru a degaja elementele eterice din aer, este deci necesar, cum v-am spus-o sa „mestecati” aerul. Plamanii sunt alcatuiti din mai multe regiuni: una este comparabila cu o gura, alta cu stomacul, dar pozitionate de jos in sus. De altfel priviti plamanii: nu seamana ei cu un arbore rasturnat care are trunchi, ramuri si frunze? Arborele isi are frunzele in sus in timp ce plamanii isi au „frunzele”, alveolele, in jos. Prin frunzele sale, arborele face schimburi cu atmosfera gazoasa exterioara, in timp ce plamanii lasa sa patrunda aerul in ei prin „trunchi” si „ramuri”. Acum, daca vrem sa impingem mai departe observatia, ne vom da seama ca baza plamanilor functioneaza ca o gura si varful lor, ca un stomac. Cand mancam, noi introducem mancarea in gura, prin partea de sus, pentru a o mesteca, apoi ea coboara in stomac. Cand respiram, este invers: o respiratie profunda umple plamanii de aer pana la baza, in profunzimea alveolelor si acestea incep sa „mestece” aerul, ca o gura; altfel, respiratia ramane superficiala, aerul este retinut in varful plamanilor (stomacul lor), nemestecat. Trebuie sa practicam masticatia profunda, respiratia abdominala: daca nu facem ca aerul sa coboare pana in baza plamanilor, absorbim numai particulele mai grosolane. Dar daca trimitem aerul pana in baze, pana in punctul de a face presiune asupra diafragmei, avand grija sa-l retinem cateva momente, „gura” intra in functiune si ea este aceea care retine particulele eterice cele mai subtile pentru a le trimite in tot organismul.
Dar, pentru a extrage din atmosfera elementele subtile pe care le contine, nu trebuie numai sa retinem aerul inspirat, ci sa-l trimitem incet din baza plamanilor, in inalt. Aici, el exercita o presiune asupra celulelor lobilor superiori care sunt pregatiti pentru o cu totul alta lucrare decat celulele lobilor inferiori. Stiinta va verifica mai tarziu aceste realitati, caci toate celulele organismului, chiar si cele din interiorul aceluiasi organ, sunt diferentiate, specializate si reprezentate conform sarcinilor lor.

Celulele situate la baza plamanilor sunt destinate absorbtiei aerului intr-o alta maniera decat cele situate la varf. De aceea, este mai daunator pentru sanatate sa respiram superficial decat sa inghitim mancarea nemestecata. Aceia care au o respiratie profunda se hranesc cu adevarat, in timp ce aceia care respira superficial fac doar sa se mentina in viata, dar nu se hranesc.

Pentru a ne face sa intelegem mai bine importanta respiratiei, Maestrul Peter Deunov ne-a reamintit intr-o zi un episod biblic al luptei lui Iacov cu ingerul. Dupa ce l-a invins pe Iacov, ingerul ii pune: „Lasa-ma sa plec fiindca apar zorile.” Dar Iacov ii raspunde: „Nu te las sa pleci pana nu ma binecuvantezi.” Si Maestrul ne-a explicat: „Iata, ar trebui sa faceti acelasi lucru cu aerul: primiti-1, umpleti-va plamanii si nu il expirati pana ce el nu v-a dat toate binefacerile ce le poarta”… Vi se pare ca a fost o reactie violenta din partea lui Iacov? Nu, este un exces de zel, o ardoare spirituala, iar noi trebuie sa facem acelasi lucru. Atat timp cat aerul nu ne-a dat toate binefacerile ce le contine, el nu trebuie expirat. Acesta este secretul implinirii.

O.M.Aivanhov