Reinterpretandu-te pe tine insuti

Atunci cand nu este vindecat, trecutul ne distruge viata. El ne inmormanteaza darurile neasemuite pe care le avem, creativitatea si talentul.

Atunci cand aceste parti din noi insine sunt nerecuperate, ele stagneaza inauntrul nostru: le folosim impotriva lumii noastre, in loc de a le folosi in armonie cu ea. Credem ca suntem furiosi pe lumea intreaga, ca vrem sa schimbam lumea – ca daca lumea ar fi altfel, noi ne-am putea implini visele.

Dar cei care trebuie sa se schimbe suntem noi insine. Suntem maniosi pe noi insine ca nu facem sa dainuie si nu acordam onorurile cuvenite fortei dumnezeiesti dinauntrul nostru, pentru ca nu ne acordam permisiunea de a ne exprima asa cum dorim cu adevarat. Credem ca suntem furiosi pe parintii nostri, pentru ca ne-au oprimat in copilarie. De fapt, suntem furiosi pe noi insine, pentru ca am perpetuat aceasta oprimare. Este ca si cand, cu mult timp in urma, cineva ne-ar fi pus intr-o cusca si – desi cusca nu mai e acolo de ani de zile – noi inca ne luptam sa daramam zidurile ei imaginare.

Cusca este limitarea pe care ne-am impus-o noi insine, neincrederea in sine si frica noastra. Am fost invatati ca e greu sa ne urmam visele. E posibil sa nu fi inteles ca e mult mai greu sa traim zi de zi, stiind ca nu ni le urmam. Ni s-a luat dorinta, care este cheia pentru realizarea pe deplin a potentialului nostru spiritual. Ni s-a lasat disperarea, care creste incet si se exprima in trupurile noastre ca boli si in psihicul nostru ca manie. Daca nu vrem sa cadem la pace cu trecutul, nu facem altceva decat sa tragem disperarea si furia inspre viitor.

melkior.ro

Puterea de a va privi cu discernamant trecutul si de a lua inapoi aspecte din voi insiva pe care le-ati alungat se afla in voi. Tot ceea ce aveti de facut este sa inchideti ochii, sa mergeti inauntrul vostru si sa puneti intrebari. Puterea de care aveti nevoie se afla acolo, dar ea va iesi numai atunci cand dorinta de a va schimba viata este mai puternica decat dorinta de a ramane aceiasi. Intotdeauna, este mai usor sa-i acuzam pe altii pentru starea in care se afla viata noastra. Cand pierdem legatura cu noi insine, pierdem legatura cu divinitatea si, deoarece nu mai avem incredere in noi, ajungem sa credem ca alti oameni nu sunt demni de incredere. Pentru unii oameni, durerea trecutului este atat de mare, incat ei cred ca singurul mod prin care pot face fata este sa acuze si sa nege.

Daca vreti sa va schimbati prezentul, trebuie sa va acceptati cu dragoste trecutul. Daca vreti sa va manifestati dorintele, trebuie sa fiti raspunzatori de tot ceea ce are loc in lumea voastra.

Adesea, daca vreti sa vedeti viitorul cuiva, tot ceea ce aveti de facut este sa-i priviti trecutul. Trecutul ne duce la concluzia ca tot ceea ce putem spera in viitor este o varianta a ceea ce avem deja. Aceasta ii opreste din drumul lor pe cea mai mare parte dintre oameni. Ii impiedica sa vada mai departe si face ca visele sa le dispara. Uitati-va in jurul vostru si veti vedea ca majoritatea oamenilor raman neschimbati. Priviti viata lor de acum 20 de ani si, in cea de acum, veti vedea numai o varianta foarte putin diferita de tema originala. Problemele de baza, fie ca e vorba de sex, bogatie, relatii, sanatate sau cariera, adesea raman dominante pe tot parcursul vietii noastre. Trecutul modeleaza tot ceea ce spunem, cum vedem lucrurile si cum traim. Unii taram nu numai trecutul nostru dupa noi, ci si pe cel al parintilor nostri. Durerea este transmisa de la o generatie la alta si, daca nu este privita in fata, ciclul nu se va incheia niciodata.

Incepem sa nu ne asumam parti din noi insine, din cauza convingerilor noastre de baza – care sunt intotdeauna legate de familia noastra si de copilaria timpurie. Ce anume au facut parintii nostri si ce nu au facut a avut un impact enorm asupra vietilor noastre. Si cei care ne-au ingrijit, ca si profesorii nostri, au contribuit la cine suntem noi acum. Durerea pe care ati trait-o ca experienta cand aveati doi ani, sau sase, sau opt, se afla sub suprafata constientei voastre. Ea exista in permanenta acolo si va conduce viata, pana in clipa in care este modificata. Majoritatea oamenilor nu-si exploreaza niciodata convingerile profunde, pentru a vedea daca le-au ales in mod constient. In fiecare saptamana, intalnesc oameni care vor sa fie artisti, sau sa scrie carti, dar care sunt siguri ca nu pot sa-si indeplineasca dorintele. Cand ii intreb de ce, ei imi raspund ca nu sunt suficient de talentati sau educati. Ei au incredere in modul lor de a gandi, dar nu in visele lor. Atunci cand exploram originea convingerilor lor, aflam ca, cel mai adesea, cineva pe care il iubesc le-a spus, verbal sau nonverbal, ca nu erau capabili de a-si indeplini visele. Din cauza faptului ca nu au pus niciodata la indoiala acest lucru, ei au cazut in capcana. Nici macar nu au incercat vreodata sa-si indeplineasca dorinta inimii.

Convingerile de baza care ne conduc viata suna cam asa: „Nu pot sa fac asta. Asa ceva nu mi se va intampla mie niciodata. Nu merit. Nu sunt destul de bun.” De curand, o tanara pe nume Hallie a venit la unul dintre cursurile mele. Avea 21 de ani. Din cauza faptului ca suferea de depresie si nu era in stare sa aiba grija de ea insasi, locuia impreuna cu mama ei. Cand a inceput cursul, Hallie statea linistita, privind in jos si evitand contactul vizual cu ceilalti. Avea un tic nervos de a bate cu mana in masa, lucru suparator pentru oricine care sedea langa ea. In timpul pauzelor de odihna, Hallie putea fi gasita adesea pe podea, in pozitie de fetus. Eu le ceream tuturor sa ia masa impreuna cu ceilalti, dar Hallie statea singura. In ziua a doua, am mers catre ea si am intrebat-o daca se considera, „biata de mine”(sintagma folosita in cartea lui James Redfield Profetiile de la Celestine, Ed. Mix N.T).

Related:  13 invataturi pentru suflete alese

M-a privit cu un zambet uimit si a intrebat: „Cine, eu?” Nu m-am putut abtine sa nu rad. Mesajul tacut al lui Hallie se auzea atat de tare, de parca tipa catre noi. M-am asezat langa ea si am intrebat-o ce anume credea ca ii comunica ea lumii. Hallie a spus ca nu se considera pe ea insasi ca fiind „biata de mine”. De fapt, ii ura pe oamenii de genul „biata de mine”, mama ei fiind una dintre acestia. Atunci cand asistenta mea Rachel si cu mine i-am expus lui Hallie comportamentele ei, bucatile intregului puzzle al vietii ei pareau ca se aseaza la locul lor. Hallie ne-a spus ca, in adancul fiintei ei, credea ca este de neiubit. „Biata de mine” era un mod de a atrage atentia, intrucat crescuse intr-o casa unde mama ei se comporta ca un copil – chiar vorbea ca un copil – Hallie a invatat sa o depaseasca pe mama ei in comportament, pentru a atrage atentia.

Convingerea de baza ca nu merita sa fie iubita era bine ascunsa de perceptia lui Hallie, deoarece o proiectase asupra mamei ei. Ea nu putea sa se vada pe ea insasi cu discernamant. Toata energia ii era absorbita de convingerea ca nu era ca mama ei. Atunci cand i-am aratat modul in care aparea ea in fata noastra, Hallie si-a dat seama ca acest comportament era un rezultat direct al faptului ca isi imita mama. Insusindu-si-o cu dragoste pe „biata de mine” si devenind constienta de comportamentul ei de fetita, Hallie a permis opusurilor acestor trasaturi sa iasa la suprafata. In ea s-a dezvoltat „sunt o femeie responsabila”. In decurs de cateva luni, Hallie si-a luat un serviciu si s-a mutat in propriul ei apartament, plecand din casa mamei ei. Simtindu-se plina de incredere in ea insasi, Hallie a cunoscut un barbat si a inceput pentru prima data o relatie intima. De indata ce Hallie a vrut sa vada convingerea de baza care o conducea – si sa o examineze in mod cinstit – ea a capatat libertatea de a alege o noua cale in viata.

Noi adoptam in mod subconstient multe convingeri de la familiile noastre, iar toate alegerile de viata pe care le facem sunt marcate de aceste convingeri, fara macar sa ne punem vreodata intrebarea: „Oare aceasta convingere imi da forta?” Adesea, nu facem altceva decat sa mergem pe urmele membrilor familiei noastre. Acest lucru este in regula, daca realitatea pe care o adoptati va face fericiti. Dar daca nu este asa, atunci puneti-o la indoiala. Prejudiciul este trecut de la unu membru la altul. Durerea este trecuta de la un membru la altul. Vinovatia este trecuta de la un membru la altul. Rusinea este trecuta de la un membru la altul. Problemele pe care le aveti sunt, oare, ale voastre proprii, sau le-ati mostenit de la generatiile anterioare?

Bunica mea este o persoana care-si face griji in permanenta. Convingerea ei de baza este: „Urmeaza sa se intample ceva rau”. Mama mea nu-si face griji catusi de putin, dar eu am adoptat stilul bunicii. Adesea am acelasi gen de ganduri ca si ea. Impartasim aceeasi ingrijorare cand e vorba de siguranta fiului meu. Oricat de clare par lucrurile acum, mi-au trebuit ani de zile sa-mi dau seama ca am adoptat aceasta trasatura de la bunica mea, care a adoptat-o de la tatal ei. Acum, cand ma descopar facand-mi griji, trebuie sa ma opresc si sa-mi pun intrebarea daca sunt cu adevarat ingrijorata, sau daca actionez doar sub imperiul convingerilor mele de baza.

De indata ce imi dau seama ca nu am de ce sa-mi fac griji si recunosc ca ma gasesc in tiparul familiei, imi pot afirma propriul meu adevar. De fiecare data cand intrerup reactiile automate, privindu-ma cu atentie – imi ridic constiinta. Atunci ma pot scutura si elibera de trecutul meu.sa recunoastem cu totii ca am petrecut ani de zile absorbind trasaturile pozitive si negative ale parintilor nostri. Daca luam in considerare propriul lor trecut, parintii nostri au facut tot ce au putut ei mai bine. Nu putem modifica modul in care am fost crescuti, iar atunci cand vrem sa cautam lectiile care se afla in propriile noastre experiente, putem vedea ca fiecare incident ne-a oferit o oportunitate pentru a invata si a evolua. Una dintre prietenele mele cele mai bune, care a fost molestata sexual de catre bunicul ei timp de ani de zile, mi-a spus odata: „Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot raul care mi s-a intamplat in trecut, deoarece am devenit una dintre persoanele de pe planeta care are cele mai multe resurse. Am ajuns in aceasta situatie, dupa ce am invatat cum sa abordez toata durerea si abuzurile din trecutul meu”.

Toate evenimentele negative sunt binecuvantari deghizate. Unii dintre noi aleg sa traiasca cu iluzia ca ni se intampla lucruri rele, absolut fara nici un motiv intemeiat. Dar durerea are un scop. Ea ne invata si ne indruma spre niveluri mai inalte de constienta. Intr-o noapte, in timp ce meditam dupa ce am vazut cinci sau sase tineri arestati si pusi in catuse pe plaja, l-am intrebat pe Dumnezeu: „De ce a trebuit ca acesti baieti sa aprinda un foc pe plaja in aceasta minunata noapte de vara?” O voce din mine a spus ca acesta a fost Spiritul/Duhul care i-a indrumat pe acei tineri sa vina inapoi acasa. Faptul ca au intrat in necaz a fost un indemn la trezire din partea fortei lui Dumnezeu aflata in ei. Vei vedea adesea in inchisoare sute de tineri duri care citesc Biblia si merg la slujbe religioase. Barbati – care nici macar o ora din viata lor de adulti nu au stat sa se gandeasca la Dumnezeu – isi cerceteaza acum sufletele, in cautarea unor raspunsuri.

Related:  Viata fiecaruia este suma alegerilor facute

Provocarile din viata noastra pot sa ne ofere intuitii care ne ajuta sa ne eliberam de un trecut ce ne sugruma pasiunea si ne tine departe de centrul nostru spiritual.

O invatatura straveche spune: „Lumea este un invatator pentru intelept si un dusman pentru prost”. Nici un eveniment nu este dureros in si prin el insusi. Totul este o problema de cum anume vezi lucrurile. Este important sa intelegem ca, tot ceea ce se intampla in lume, se intampla in fiecare clipa – exact asa cum trebuie. Nu exista greseli. Nu exista accidente.

Lumea este un rai si un iad fara fund. Cand intelegem ca nu putem sa-l avem pe unul fara celalalt, devine mai usor sa acceptam lumea asa cum e ea. Ma uit in urma la propriul meu trecut plin de minciuni si inselaciune, de suferinta si durere, de droguri si sex. Dar vad ca, fara toate aceste experiente si fara tot intunericul pe care l-am dus cu mine atat de mult timp, nu as fi in stare sa-i invat pe altii, asa cum fac acum. Fiecare incident din trecutul meu, fiecare noapte fara somn, fiecare lacrima, ma duc putin mai aproape de implinirea calatoriei sufletului meu. Nimeni altcineva nu spune ce spun eu – in modul in care il spun eu. Nimeni altcineva nu face lucrurile pe care le fac, exact in modul in care le fac eu. Eu sunt eu si tu esti tu. Fiecare dintre noi este unic si cu totii avem o calatorie a noastra, absolut speciala.

Aveam treisprezece ani cand parintii mei au divortat. Acest eveniment m-a tulburat emotional timp de multi ani. Pe perioada vacantelor, eram trista si deprimata, dorindu-mi ca Anul Nou sa vina cat mai repede, pentru ca lucrurile sa intre iarasi in normal. Apoi, intr-o seara, am avut o intuitie deosebita si am inteles de ce ma simteam atat de rau. Intotdeauna imi petreceam vacantele cu mama mea si gandul ca tatal meu era fara copiii lui de sarbatori ma intrista foarte tare. Si inca si mai intristator era faptul ca si eu eram fara tata.

Ramaneam in aceasta stare mohorata de spirit, stiind ca nu puteam sa fac nimic ca sa indrept lucrurile. Simtindu-ma fara valoare si fara putere, am declarat ca trecutul meu s-a incheiat. Am spus cu voce tare: „Mi-am facut-o cu mana mea”. L-am creat pentru ca sa pot evolua si – daca nu-mi place realitatea ce-mi sta in fata, va trebui sa creez una diferita. Am inceput sa-mi imaginez tot felul de scenarii. Ca mergeam cu tata sa iau masa mai devreme si apoi luam cina cu mama. Imi imaginam ca mergeam la tata si nu la mama. Toate aceste scenarii erau la fel de deprimante, dar apoi mi-a venit o idee. I-am telefonat mamei, care intotdeauna gazduia petrecerea de Ziua Recunostintei si i-am sugerat ca anul acesta as vrea sa fiu eu gazda.

A fost foarte entuziasmata si mi-a spus ca e o idee grozava. Apoi, i-am sugerat cu calm ca as vrea sa-l invit pe tatal meu cu familia lui. I-am spus ca ar insemna foarte mult pentru mine, daca i-as avea pe toti impreuna. La inceput s-a facut liniste. Am crezut ca s-a intrerupt legatura, ca apoi sa o aud pe mama spunand: „Daca asta vrei, asa sa faci”.

Bucuroasa, i-am telefonat tatei si l-am invitat cu intreaga lui familie la mine acasa pentru a sarbatori Ziua Recunostintei. A fost surprins si m-a intrebat ce va face mama. I-am spus ca si ea va veni cu intreaga ei familie.

A acceptat si asta a fost tot. Intr-o clipa, creasem o situatie care niciodata nu am crezut ca va fi posibila. Cand le-am telefonat surorii si fratelui meu si le-am spus ca toata lumea va veni la mine acasa de sarbatori, au fost socati si sceptici, dar au venit cu totii. Evenimentul a fost un succes. Am invitat cativa prieteni cu familiile lor pentru a detensiona atmosfera si am pus mai multe mese mari, care sa-i cuprinda pe toti. Au venit 33 de oameni, fiecare si-a adus mancarea preferata, impreuna cu o stare de adevarata sarbatoare. Urmatorii trei ani, pana mi-am vandut casa si m-am mutat in vest, am gazduit aceste mese de sarbatoare la care am chemat ambele parti ale familiei mele. Asumandu-mi responsabilitatea, am putut vedea cum apare o noua realitate, o realitate care, pana in ziua de astazi, pare a fi un miracol.

Pentru a castiga intelepciune din trecutul tau si pentru a te elibera de el, trebuie sa-ti asumi responsabilitatea pentru toate evenimentele care ti s-au intamplat in viata. A-ti asuma responsabilitatea inseamna a fi in stare sa-ti spui tie insuti: „Mi-am facut-o cu mana mea”. E o mare diferenta intre ceea ce iti face lumea si ceea ce iti faci tu, tie insuti. Cand iti asumi responsabilitatea pentru evenimentele din viata ta si pentru interpretarea pe care o dai acestor evenimente, iesi din lumea copilului si intri in lumea adultului.

Preluandu-ti responsabilitatea pentru actiunile si ne-actiunile tale, renunti la vechea poveste cu: „De ce mi s-a intamplat tocmai mie?”, pe care o transformi in: „Toate acestea mi s-au intamplat, pentru ca e nevoie sa invat o lectie. Face parte din calatoria mea”.

Potrivit lui Nietzsche, a dori sa ne uitam trecutul, inseamna a dori sa ne parasim propria noastra existenta. E aproape imposibil sa ne dirijam vietile inspre o anumita directie, pana ce nu ne impacam cu trecutul nostru.

Fiecare eveniment semnificativ din viata modifica felul in care vedem lumea si pe noi insine. Gandul de a ne trece in revista intregul trecut este adesea coplesitor. Dar aceasta este o parte esentiala a procesului. Trecutul nostru este o binecuvantare care ne indruma si ne invata – si in el se afla tot atat de multe mesaje pozitive cat si negative.

Related:  Urmareste-ti entuziasmul

Durerea noastra poate fi cel mai mare invatator. Ea ne duce spre locuri din noi unde nu am fi mers niciodata de buna voie. Cati oameni ar alege sa-si petreaca 20 de ani in suferinta, numai pentru ca sa poata gasi si duce la bun sfarsit calatoria sufletului lor? Daca nu as fi suferit atat de mult, inca as fi zacut drogata pe puntea unei barci in Miami, vorbind despre mine insami. Partea pozitiva si cea negativa m-au dus unde sunt astazi.

Oare as mai alege sa trec iarasi prin toata durerea, pentru a avea ceea ce am acum? Raspunsul este, da! Imi binecuvantez trecutul si durerea. Dar, inainte sa-mi insusesc cu dragoste partea intunecata, am urat-o. Mi-am detestat durerea si am detestat pe altii care pareau ca traiesc fara ea. Mi-a trebuit mult timp sa-mi asum responsabilitatea pentru actiunile mele. Ma straduisem foarte tare sa nu-mi asum nici un fel de responsabilitate. Numai atunci cand am fost gata sa privesc in fata o versiune mai inalta a vietii mele, mi-am dat seama ca Dumnezeu incerca sa ma invete ceva si ca aveam un dar special, pe care-l puteam gasi numai daca treceam prin intuneric.

Astazi ma straduiesc sa-mi asum deplina responsabilitate pentru fiecare incident din trecutul meu, ca sa invat ceea ce este necesar pentru a ajunge acolo unde vreau sa ajung.

A-ti asuma responsabilitatea este o sarcina uriasa. Cea mai mare parte dintre noi vrem sa ne asumam responsabilitatea pentru binele pe care-l cream in viata noastra, dar, cel mai adesea, ne impotrivim sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce este rau. Cand ne asumam responsabilitatea, absolut orice ne da forta. Chiar daca ne simtim raniti sau rusinati de ceva ce se intampla, putem gasi pacea in faptul ca stim ca, intr-un fel sau altul, aceasta ne ajuta pe fiecare dintre noi sa ne indeplinim visele sau sa directionam calatoria sufletului. Putem sa ne uitam la noi insine si sa spunem: „Lumea este o panza si am desenat acest eveniment in viata mea pentru a invata o lectie valoroasa”. Am devenit raspunzatori pentru orice se intampla. Ii spunem universului: „Eu sunt sursa propriei mele realitati”.

Aceasta va da puterea da a va modifica viata.

Pana cand nu va priviti trecutul direct in ochi, el va fi intotdeauna acolo, aducand mereu acelasi lucru in viata voastra. Psihologul Rollo May definea nebunia ca: „a face acelasi lucru iarasi si iarasi, asteptand rezultate diferite”. Trebuie sa invatam din trecutul nostru si sa ne recuperam partile din noi insine pe care nu ni le-am asumat. In felul acesta putem rupe cercul vicios. Cei care au invatat dintr-o experienta rea, si-au asumat responsabilitatea pentru sentimentele lor si s-au angajat in mod constient sa-si schimbe viata, rareori vor crea din nou aceeasi situatie. Daca ne abordam viata cu luciditate, putem incepe sa luam decizii noi si diferite in privinta a ceea ce vrem sa cream. Nu avem nevoie de altceva decat de o modificare de perceptie.

Pentru a ne modifica perceptia, trebuie sa cercetam fiecare moment din trecutul nostru, pana cand descoperim o interpretare puternica ce ne permite sa ne asumam responsabilitatea. Risipim energie valoroasa, creand motive care sa explice de ce anumite lucruri nu sunt facute din vina noastra. Intotdeauna e mai usor sa acuzi pe altcineva pentru ceea ce nu-ti place in lumea ta, dar aceasta cale este o fundatura. Exista intotdeauna durere, atunci cand esti victima circumstantelor: durerea disperarii si a neputintei.

Dar voi traiti intr-un univers in care totul se intampla dintr-un anumit motiv. Gasiti binecuvantare pentru toate evenimentele care au avut loc in viata voastra si veti gasi recunostinta. Veti trai experienta a ceea ce inseamna sa fii binecuvantat.

Fiecare cuvant, incident si persoana care inca poarta o incarcatura emotionala trebuie sa fie revazut, privit in fata, inlocuit si insusit cu dragoste.

Trebuie sa mergem inapoi pe urma pasilor nostri, pana la geneza incarcaturii noastre emotionale. Atunci stam fata in fata cu incidentul respectiv, insusindu-ne realitatea lui, ca pe o parte din trecutul nostru. Trebuie sa devenim pe deplin constienti de influenta pe care el a avut-o asupra vietii noastre. Apoi, privim incidentul dintr-o perspectiva diferita, care ne permite sa ne inlocuim sentimentele negative cu unele pozitive. Reluam controlul asupra vietilor noastre, alegandu-ne propriile interpretari. Aceasta ne da posibilitatea sa ne insusim cu dragoste trecutul pe care nu ni l-am asumat si sa ne debransam de la alti oameni.

Trebuie sa alegem interpretari care ne duc viata inainte, mai degraba decat unele care ne lasa singuri si neajutorati. Convingerea mea este ca a inventa o noua interpretare este modul cel mai simplu de a transforma ceva negativ in ceva pozitiv. Tot ceea ce apare in lumea noastra este un eveniment obiectiv. El nu are un inteles in sine. Fiecare dintre noi vedem lumea prin lentile diferite, astfel incat, fiecare dintre noi percepem in mod diferit un anumit incident.

Perceptiile si interpretarile noastre sunt cele care ne afecteaza emotiile – si nu incidentul insusi. Perceptiile si interpretarile noastre sunt cele care neaga responsabilitatea si aduc acuze. Pe cine acuzi tu pentru egoismul tau? Pentru dependentele tale? Pentru esecurile tale? Acum e momentul de a nu mai fi o victima. Accepta responsabilitatea – si iti vei accepta egoismul, dependentele si esecurile. Totodata, vei lasa sa iasa generozitatea, blandetea si dreptul tau divin de a avea totul.

Fiecare dintre noi trebuie sa ajunga sa inteleaga modul in care este afectat de cramponarea de un fel invechit si neevoluat de a ne vedea atat pe noi insine, cat si vietile noastre.

Fiecare dintre noi trebuie sa ia o decizie constienta, modificandu-ne interpretarile, pentru a modifica lumea noastra. Interpretati altfel un cuvant si acesta nu numai ca-si va pierde incarcatura negativa, ci va va da inapoi propria voastra putere.

Debbie Ford